- Cultural - nr. 50 / 12 Martie, 2008 Autoexilatul (pe motive economice si din lipsa de perspectiva pentru el si familia sa) Costel Busuioc a parasit Romania, tara tuturor posibilitatilor destructive, si s-a dus in Spania, sa construiasca (fiind printre altele si zidar) castele, dar nu de nisip! Se poate spune ca s-a renascut acolo, acum se (re)construieste pe sine, prin arta cantului, darul si harul dumnezeiesc revelate departe de casa, de pamantul natal care l-a ivit. Poate e impropriu spus revelate, mai corect ar fi descoperite si puse in valoare, de straini. De ce a trebuit sa-l descoperim si sa-l iubim pe Costel…de la distanta, doar cand el a luat drumul strainatatii, sarac si de-avere, si de mangaiere, in speranta unui trai mai bun? Prin vocea sa se face auzita Romania tuturor, si constructori si demolatori, generosul Costel Busuioc dregand busuiocul imaginii contorsionate a Romaniei si, cel mai important, construind, prin arta sa, un Atheneu in sufletele romanilor de-acasa si de pretutindeni, construind speranta, printre ai lui (el, deznadajduitul plecat dintre ai lui) ca da, se apropie vremea reconstructiei, ca oameni si ca tara, scarile (valorilor) vor fi reasezate in pozitie normala, mistriile vor aseza liantul dintre caramizile "(re)constructiei", dupa ce am ajuns sa nu prea mai avem ce sa demolam, material si spiritual, in tara noastra. Poate parea un paradox, dar, chiar relansarea, reconstructia economica nu vor dura daca la temelia ei nu se vor afla "caramizile" de granit ale culturii, ale artei. Este o desertaciune sa construiesti standard inalt de trai material (si animalele construiesc adaposturi, vizuini, cuiburi confortabile pentru ele si puii lor) si sa ignori inaltimea standardului spiritual. Clepsidra din castelele de nisip ne arata ca timpul, vremea castelelor de nisip in care huzuresc politicianismul, spaga, egoismul, ura, invidia, nedreptate