Dupa esecul celei de-a treia cai blaieriste, noua dinamica ideologica imprimata de zapaterism readuce stinga in prim-plan. Reusita socialistilor spanioli, rezultatul bun al colegilor lor francezi dupa primul tur al alegerilor municipale si cantonale de duminica, victoria unui comunist la presedintia Ciprului sau energia debordanta a partidului Stingii (Die Linke) in Germania, ba chiar si traseul riscant, dar curajos asumat de democratii lui Walter Veltroni, indica revigorarea stingii occidentale.
In Spania, socialistii nu numai ca au ramas primul partid dupa alegerile din 9 martie, dar si-au ameliorat performantele fata de alegerile din martie 2004 obtinind 169 de mandate, cu cinci mai mult fata de precedentele alegeri. Succesul socialistilor spanioli e cu atit mai important cu cit Zapatero fusese atacat de ierarhia catolica tocmai pentru bilantul sau ideologic (casatoriile intre parteneri de acelasi sex, dreptul cuplurilor gay de a infia copii, simplificarea procedurilor de divort).
Biserica luase deschis pozitie impotriva socialistilor spanioli, ajungind pina intr-acolo incit, intr-o nota de orientare morala adoptata de Conferinta episcopala spaniola la inceputul lunii februarie, nu doar ca a criticat dur legile promovate de guvernul socialist sau disponibilitatea acestuia de a negocia cu „organizatii teroriste“, dar a cerut electoratului sa voteze cu Partidul Popular. Cu toate acestea, Zapatero a convins electorii indecisi, iar explicatia nu consta doar in lipsa de carisma a Mariano Rajoy, liderul popularilor spanioli.
In Cipru - intre noi fie vorba, singura republica prezidentiala din Europa -, un comunist, Demetris Christofias, a devenit presedinte cu toata impotrivirea Bisericii. Arhiepiscopul Chrisostomos al II-lea, capul Bisericii Ortodoxe Cipriote, nu si-a ascuns sprijinul fata de contracandidatul lui Christofias, fostul min
