Ctitorirea unui socialism viguros s-a bazat pe ingineri care, ca sa nu fie maziliti, au pus in opera ideile aberante ale nomenclaturistilor Inginerul pensionar Alexandru Popp isi aminteste cum se risipeau resurse de bani, munca si talent in comunism
Inventatorul masinii care transforma sfecla rosie romaneasca in sfecla rosie poloneza, cel care a construit termocentrale pe gunoi si a dotat sistemele de irigatii cu niste cutii negre ca de avion, a ajuns la varsta la care face haz de absurdul inovatiei sub comunism.
Alexandru Popp isi rezuma cariera inginereasca printr-o vorba pitoreasca: „25 de ani am impletit inutilul cu neplacutul”.
Povestea sfeclei
Prin ‘67, o misiune de negociatori de la Ministerul Agriculturii a zburat in RFG, unde au semnat un acord economic prin care Germania se angaja sa importe de la noi sfecla rosie la borcan.
La intoarcere, delegatii au adus ca mostra doua borcane cu sfecla, din care unul a fost desertat pe o farfurie in fata demnitarilor din minister, care au ramas inmarmuriti, vazand ca sfecla, in loc sa fie rasa sau felii, se prezenta sub forma unor mici sfere, ca niste mingi de ping-pong.
S-au convocat sefii institutelor de proiectari si li s-a dat sarcina:
„Sa faceti numaidecat o masinarie care taie sfecla rosie in sfere de 3 centimetri diametru”. Tanarul inginer Alexandru Popp tocmai se pregatea sa sigileze cu plastilina usa biroului unde lucra (urma ziua de 1 mai si-n tambalaul sarbatorii vreun spion s-ar fi putut strecura prin incaperile din institut ca sa sustraga din tainele cercetarii romanesti) cand l-a invaluit unda de inspiratie: „Cu sfecla in minte, mi-am scos verigheta de pe deget si am observat ca, daca trag plastilina prin inel in timp ce-l rotesc dupa mai multe axe, vor rezulta niste sfere de plastilina”. Dupa o luna de teste a rezultat o masina cu man
