- Editorial - nr. 51 / 13 Martie, 2008 Ar fi interesant de stiut daca institutiile de baza ale statului roman, este vorba desigur de Parlament, Guvern si Presedintie, in primul rand, au luat cunostinta, cu toata raspunderea ce le revine, de rezultatele votului privind autonomia Tinutului Secuiesc. Nu stim in ce masura sunt ele reale sau masluite, dar un procent de peste 90 la suta pentru, suna a adevarata Declaratie de Independenta ce poate fi oricand scoasa din sertar. Conform acestui sondaj, maghiarii din Romania ar dori sa spuna, intr-o majoritate covarsitoare, ca nu mai vor sa traiasca cu romanii si printre romani, pentru ca si-ar dori un statulet al lor, evident, nu imaginar, ci real, daca e posibil puternic si prosper in vatra lor stramoseasca. Necazul este ca ,, vatra lor stramoseasca" se cam bate cap in cap cu vatra noastra stramoseasca si atunci ,,departajarea" incepe sa puna probleme cam imposibil de solutionat, de genul celor cu oul si gaina sau a cui vatra este mai stramoseasca. In lupta lor pentru independenta, kosovarii albanezi au avut de partea lor un atu foarte puternic, cel al descendentei lor din marea familie a stramosilor traco-ilirici, din care ne tragem si noi, ceea ce le-a dat o mare legitimitate, acuzandu-i pe sarbi de cotropirea pamantului strabun. Ce-i drept, lucrurile acestea s-au intamplat prin secolul al VII-lea, deci cu 14 veacuri in urma, dar iata ca ele au ramas adanc intiparite in memoria lor colectiva, revenind puternic in actualitate. O similitudine cu cele de acolo exista si la noi, in Transilvania, numai ca datele problemei sunt oarecum inversate. Cei care solicita desprinderea n-au deloc legitimitatea kosovarilor. Cu toata suita de teorii roesliene sau neoroesliene, credem ca fiecare dintre noi am ajuns in situatia de a ne cunoaste propria istorie, astfel incat sa putem aprecia, la rece, cine de unde si cum a venit sau cine pe