Mama Rusia, ţara care, de câteva seco­le, se consideră urmaşa politică a Romei. Şi acţionează ca atare. Iar creierul ei a fost dintotdeauna la Kremlin, în Palatul ţarilor. Indiferent dacă s-au numit Ivan al lV-lea “cel Groaznic” sau Petru cel Mare ori Sta­lin, Gorbaciov şi, de ce nu, Putin, ei toţi au fost cei care, timp de peste o jumătate de mileniu, au croit istoria Rusiei şi, uneori, a lumii întregi.

Mama Rusia, ţara care, de câteva seco­le, se consideră urmaşa politică a Romei. Şi acţionează ca atare. Iar creierul ei a fost dintotdeauna la Kremlin, în Palatul ţarilor. Indiferent dacă s-au numit Ivan al lV-lea “cel Groaznic” sau Petru cel Mare ori Sta­lin, Gorbaciov şi, de ce nu, Putin, ei toţi au fost cei care, timp de peste o jumătate de mileniu, au croit istoria Rusiei şi, uneori, a lumii întregi. O istorie jucată adeseori pe muchia de cuţit a in­trigilor de palat. Dar şi eroic, pe câmpurile de luptă. Iar în spatele acestei istorii s-a aflat permanent dorinţa de putere. O putere cât mai mare, întinsă, dacă se poate, asupra întregii planete. Iar cea mai clară “diagramă” acestei dorinţe seculare este developată dramatic în ceea ce cancelariile lumii numesc: “Testamentul lui Petru cel Mare”.

Deşi foarte mulţi specialişti îl consideră un document apocrif, prevederile luise regăsesc, fidel, în politica rusească din ulti­mele trei secole. “Eu las instrucţiunile urmă­toare, pe care le recomand la a lor luare de minte, ca să fie păzite cu statornicie”, spune ţarul, în limba uşor arhaică a secolului al XVIII-lea. Dar dispoziţiile sale politico-militare sunt deosebit de clare: “A ţine naţia rusească ne­curmat în stare de război, spre a avea pe solda­ţii ei pururea deprinşi la război. Războiul să ajute păcii, în interesul întinderii Rusiei şi a înaintării ei în înflorire”. Iar pentru ca politica să nu se facă doar aproape de casă, Petru cere cla