Teatrul National din Tirgu Mures poate fi considerat unul tinar, el dobindind acest statut in 1978 si functionind cu trupa de limba romana doar de vreo 40 de ani, trupa la care ma voi referi in cele ce urmeaza (pentru ca exista in cadrul acestui teatru si o trupa de limba maghiara, care insa nu face obiectul prezentei analize). Oferta in sine a fost variata de la inceput (daca rasfoim volumul aniversar tiparit cu ocazia implinirii celor 40 de ani de existenta a trupei romane), dar intotdeauna se ridica intrebarea (atit de necesara) daca aceasta cantitate poate fi acoperita si de calitate.
Personal, in loc de bifarea a noua premiere pe stagiune (cum zice in volum, desi nu cred ca mai e cazul in prezent), ar fi de preferat sa se monteze mai putine spectacole, dar care sa stea in picioare.
Daca accesam site-ul de internet al Teatrului National (www.tntgm.ro), pe linga faptul ca acesta nu este aproape niciodata adus la zi, remarcam urmatoarea fraza pe pagina initiala: „Versiunile scenice rafinate, interpretate cu multa sensibilitate, atrag in fiecare an un numar mare de spectatori“. De aici putem porni pentru a incerca sa intelegem situatia actuala a acestui teatru.
Istoria unei caderi
Pina in 2000, mai precis in deceniul anterior schimbarii lui 1 in 2, institutia despre care discutam acum avea o anume prestanta in Tirgu Mures si in tara, fiind in acelasi timp o prezenta notabila si pe la diverse festivaluri, reusind sa adune premii, ba pentru spectacole, ba pentru interpretare. Nume precum Theodor Cristian Popescu, Horatiu Mihaiu, Gavril Cadariu, Tudor Chirila, Anca Bradu, Radu Afrim, spectacole precum Eu cind vreau sa fluier, fluier, Nascendo, Priveste inapoi cu minie (in versiunea de la vremea respectiva), Cei care fauresc imperii, Job, Alge (Bernarda’s House Remix) reusisera sa lanseze teatrul pe o traiectorie favorabila, impun
