Ma tot intreb de multe ori cu ce raminem dupa ce tot zapam in nestire de pe un canal de televiziune pe altul? Fragmente de imagini, teme dintre cele mai diverse, subiecte mai mult sau mai putin interesante in functie de pasiunile si preferintele fiecaruia. Una peste alta, trece timpul si nu prea ne alegem cu nimic. Si atunci? Vorbesc si gindesc in numele celor care nu au alte obligatii profesionale, cum ar fi sa monitorizeze un personaj sau sa fie la curent cu evolutia ultimelor evenimente de pe mapamond.

Stim bine astazi ca obtinerea de informatii se face in proportie de 80% din „surse deschise“, asa ca doar prelucrarea lor eficienta poate face diferenta. intrebarea insa ramine: cu ce ne alegem daca tot stam protapiti in fata micilor ecrane care devin, culmea, din ce in ce mai mari? Cu ceva, ceva tot raminem daca eliminam gustul de cenusa al noptilor golite de sperante sau al zilelor cind nu avem chef si tragere de inima pentru nimic.

Din noianul de imagini al saptaminii trecute am retinut totusi citeva lucruri ce mi se par extrem de interesante. La Antena 3, un post care deja are publicul lui de nisa ca si Realitatea TV, caci stirile au devenit o ocupatie si o placere in sine, asa cum era bucuria de a merge la cinematograf pe la mijlocul secolului trecut, cum spuneam, la postul TV cu pricina am dat peste un documentar dedicat lui M.S. Gorbaciov, fostul aparatcic si prim secretar al PCUS, ajuns seful unui stat ce tragea sa moara. Si a murit cu largul sau concurs. A procedat bine sau rau Gorbaciov cind si-a asumat „perestroika“ si „glasnost“ pentru a scoate la lumina si a-si asuma erorile trecutului comunist al URSS-ului?

Departe de a fi un „romantic al anilor ’60“, cum se autocaracteriza in momentele de confesiune din filmul realizat de americani intr-o serie de „Biografii“ mai mult sau mai putin celebre, Gorbaciov a avut, tr