Roland Emmerich („Independence Day“, „The day after tomorrow“) vine cu un film epic de 75 de milioane de dolari, din care o parte semnificativă a acoperit efectele vizuale computerizate.
Dacă ar fi să glumim, ar trebui să fie un film, ca vizual, emoţie şi ritm, undeva aproape de „Apocalypto“. Dar localizarea în anul 10.000 înainte de Hristos le permite creatorilor peliculei extravaganţe care ar putea fi, cu indulgenţă, îndrăzneţe, dacă nu ar fi total amuzante.
Spusă de Omar Sharif, povestea filmului implică un erou echipat cu toate calităţile de rigoare, mamuţi, păsări teribile, răpiri, piramide, profeţii şi o poveste de dragoste. Şi peisaje din Africa de Sud, Namibia, Noua Zeelandă şi Thailanda. Tribul Yagahl e confruntat de două pericole, al doilea mai mare şi mai tragic decât primul: scăderea numărului de mamuţi, care este hrana principală, şi „demonii cu patru picioare“, care, printre alţii, o răpesc pe Evolet (Camilla Belle, pe care poate vi-o amintiţi din „The Ballad of Jack and Rose“).
De Evolet este îndrăgostit tânărul D’Leh (Steven Strait), care porneşte pe urmele ei împreună cu înţeleptul Tic’Tic (Cliff Curtis). Pe drum, desigur, întâlnesc deopotrivă obstacole şi prieteni, iar la capătul călătoriei găsesc o civilizaţie stranie ale cărei piramide sunt construite cu sclavi şi a cărei castă de preoţi practică sacrificiul uman.
Pretenţia epopeică n-ar fi nimic rău în sine, dar „10.000 BC“ e plin de mici-mari caraghioslâcuri care ar putea fi comice într-o parodie. Aici, în schimb, nu sunt decât defecte. Pe alocuri, câte-o scenă grandioasă şi suspansul manevrat inteligent mai reuşesc să aducă o insuficientă şi prea fragmentată demnitate.
E drept, realizatorii au declarat tare şi răspicat că nu au vrut să facă un documentar, iar plasarea în anul 10.000 înainte de Hristos pare mai degrabă plonjarea î
