Ce mai face generatia de aur, a nouazecistilor? Stiu ca nu le-a zis nimeni asa, iar daca le-ar zice, asta nu i-ar ajuta deloc. Dimpotriva, ar stirni sagetile ascutite ale cirtitorilor profesionisti sau amatori.
Daca la fotbal o „generatie de aur“ este legata de oarece performante, in literatura, mai exact literatura F&F romaneasca, performanta nu prea exista. Ea, performanta, ar trebui sa insemne carti publicate, multe carti, notorietate.
Performanta (in sensul amintit) a lipsit pentru ca, pina de curind, editurile n-au prea fost interesate de literatura de gen romaneasca.
Editura Nemira a preferat sa-si configureze colectia „Nautilus“ bazindu-se pe traduceri, si nu pe lansarea numelor autohtone care, in anii ’90, incepusera sa se afirme. Cred ca din cele peste doua sute de volume publicate pina in prezent n-au fost mai mult de cincisprezece romanesti. Cam putin. Dar, din acest an, Nemira va acorda mai multa importanta autorilor romani.
Editura Tritonic are o istorie prea scurta pe piata de carte F&F pentru a putea trage o concluzie. Cu o politica declarata de promovare a autorilor romani, tritonicii au reusit in doi ani ca, din cele aproape treizeci de volume, sapte sa fie romanesti. Ramine sa vedem daca procentul se va pastra.
Amaltea este singura editura care si-a propus o colectie de autori romani si chiar a reusit doua serii de cite patru carti in 2004 si 2006. Dupa care... end game.
Cit despre notorietate... Ce-as putea sa spun? Miile de exemplare vindute n-au existat pentru ca nici nu s-au tiparit. Recenzii in majoritatea revistelor... care reviste? Cele dedicate genului sint doar o mina, iar revistele literare... Ele nu scriu despre cartile F&F ale acestor autori. E bine totusi ca scriu despre cartile F&F ale autorilor care vin dinspre mainstream.
Tema acestui articol este generatia ’90, adica a
