Charles-Ferdinand Ramuz
Marea spaima de la munte
Traducere din limba franceza si postfata
de Viorica Niscov
Editura Trei, Colectia „Romane“, Bucuresti, 2007, 256 p.
Romanul infatiseaza povestea unui sat elvetian in care presedintele Consiliului regional decide sa investeasca din nou in pasunea abandonata din Sasseneire, din munti. Aceasta este considerata zona interzisa, dupa un eveniment vazut ca un blestem si care nu va fi niciodata explicat de autor. Se stie doar ca niste ciobani si-au pierdut viata acolo, unul dupa altul, acum 20 de ani. Toti batrinii satului se opun hotaririi presedintelui. Dar acesta, dupa multe presiuni, organizeaza un vot prin care cistiga „Clanul tinerilor“, care nu crede in forta muntelui, drept urmare, varul primarului, Pierre Crittin, ii spune presedintelui ca el poate invinge oricind muntele cu pricina. Baciul, nepotul lui si inca cinci barbati o pornesc la drum. Dintre ei, Clou, un copil care indeplineste toate corvezile din sat, este primul care isi pierde cumpatul. Cit despre batrinul Barthélémy, nu se poate impiedica sa evoce moartea misterioasa a tovarasilor sai de acum 20 de ani. El facea parte din grup. Curind, ciobanii si animalele, care contractasera o boala stranie si mortala, se izoleaza de sat. Dar nimic nu poate impiedica raspindirea acestei nenorociri.
Asadar, violarea spatiului interzis, unde urma omului a fost definitiv stearsa, a avut loc. Iar muntele – nesupus – nu se impotriveste, totusi. Arunca un val intre el si cei care se incumeta sa-l strabata si ii condamna sa vada invizibilul, adica pe ei insisi, fara sa stie, si apoi sa moara.
Charles-Ferdinand Ramuz este un scriitor elvetian de expresie franceza (1878-1945). Pentru Claudel, Ramuz era „omul din Léman, locuitorul, martorul si pictorul acestui teritoriu inchis, unde convulsiile naturii se armonizeaza pentru
