Parcursul extraordinar al lui Costel Busuioc in concursul Hijos de Babel, organizat de televiziunea nationala spaniola, a creat un val de entuziasm nemaiintilnit in Romania. Povestea de succes a unui tinar pe jumatate tigan, provenit dintr-un sat banatean de al carui nume nu a auzit nimeni pina acum, ajuns de la coada vacii direct pe scena stralucitoare a lumii, a aprins vapai in inimile a milioane de romani, a uns suflete si a stors lacrimi. Lacrimi de bucurie. "Costel al nostru", "Uite ca unul dintre noi a demonstrat cine sintem!", "Costel, m-ai facut sa fiu mindru ca sint roman!", "Ai fost cel mai bun, te iubim si ne mindrim cu tine!", "Acest lucru demonstreaza inca o data Europei ca sintem un popor talentat, muncitor si ambitios" - acestea sint citeva fragmente din mesajele postate pe diverse forumuri si care exprima... ei bine, exprima, din punctul meu de vedere, frustrarile si nevoia de implinire prin altii a unui popor care s-a obisnuit sa zaca, izolat de istorie, in fata televizorului.

Victoria lui Costel Busuioc este, fara indoiala, un mare succes. Dar un succes personal. Este o poveste frumoasa despre talent si destin, despre ambitia si curajul unui singur om. Al unui tinar, pe jumatate tigan, asemeni unui alt roman celebru - ce ironie - ucigasul Nicolae Mailat. Succesul lui Costel nu demonstreaza, din punctul meu de vedere, nici o virtute a poporului roman ori a etniei rome, dupa cum nici crima lui Nicolae nu demonstreaza vreun defect. Imi amintesc ca dupa omorul infaptuit de Mailat s-au gasit destepti care afisau tablouri unde erau prezentate fotografii cu familii de romani si familii de romi, pentru ca italienii sa inteleaga diferenta dintre unii si altii si sa priceapa toata lumea ca teribilul ucigas este unul "de-al lor", nu unul "de-al nostru". Fireste ca acum toti si-ar dori ca diferentele sa se estompeze, iar Costel Busuioc sa fie unul "d