Cărui gen literar îi aparţine o carte precum Curcubeul dublu de Alexandru Vlad? Publicarea ei în colecţia Fiction Ltd. a Editurii Polirom este în măsură să sugereze că este vorba despre un roman, chiar dacă -deloc întâmplător - tradiţionala precizare lipseşte de pe copertă şi din pagina de gardă. Confesiunea apăsată la persoana I singular şi multiplele semne ale unui cotidian cât se poate de concret trimit cu gândul la o scriere autobiografică (jurnal nedatat? memorii?), chiar dacă echivalenţa narator = Alexandru Vlad nu este una strict obligatorie, mai ales din perspectiva unui cititor deloc familiarizat cu biografia prozatorului clujean. Ciudatul conglomerat epic mai conţine pagini de publicistică pură (cu ieşiri cât se poate de concrete în stricta actualitate politică şi socială), meditaţii asupra timpului prezent, din perspectiva civilizaţiei noastre tradiţionale şi chiar... câteva poeme. Stilul este cu siguranţă cel al unui prozator (mare, mă simt, imediat, obligat să precizez), dar faptele relatate aparţin, de cele mai multe ori, unei realităţi non-fictive, adeseori lesne de identificat în turbionul mediatic al tranziţiei.

Ceea ce individualizează scrisul lui Alexandru Vlad este, banal spus, formidabila adecvare a stilului la conţinut. Cu eleganţă naturală, fără nici un pic de ostentaţie, prozatorul reuşeşte să transpună în scris toate octavele vieţii. Fineţea observaţiei, subtilitatea analizei, moralismul implicit sau explicit, umorul abia schiţat îşi găsesc formulele ideale de a fi puse în pagină. Fiecare cititor urmăreşte cu sufletul la gură dezvoltările epice de sub semnătura acestui autor al cărui stil foarte intim de comunicare îi lasă impresia că este singurul interlocutor privilegiat. De altfel, toţi comentatorii prozei lui Alexandru Vlad s-au arătat uimiţi de eficienţa comunicaţională a acestui surprinzător prozator. Pe ultima copertă a vo