l în romanele ei, scriitoarea italiană Rosetta Loy a recurs adesea la elemente autobiografice, dar le-a integrat întotdeauna în ficţiune, le-a transfigurat literar. Acum, la 77 de ani, autoarea între altele a romanelor Drumurile de pulbere, distins cu Premiul Viareggio şi cu Premiul Campiello, Oega, şi Negru e copacul amintirilor se apleacă pentru prima oară asupra trecutului, fără filtru literar, livrînd cititorilor ei materia primă, particulară şi secretă, de la care pornind şi-a compus multe scene din cărţile de succes. Prima mînă, cel mai nou volum al ei, e o carte de memorialistică în care îşi povesteşte copilăria la Roma, în anii fascismului şi ai războiului. Amintirile dintr-o perioadă în care inocenţa şi nepăsarea lasă treptat locul spaimelor şi suferinţelor provocate de război sînt tulburătoare dar nu patetice, nici lipsite de haz. Fiica mezină a unei familii din marea burghezie romană a anilor ^30, Rosetta Loy evocă universul în care a crescut fără griji, pînă cînd războiul - întîi îndepărtat, apoi intrat brutal în cotidianul lor, a distrus mediul idilic, a adus privaţiuni, suferinţe, teamă, foame şi dolii. Amintirile consemnate cu sensibilitatea şi graţia caracteristice întregii opere a Rosettei Loy reconstituie din fragmente subiective o epocă din istoria Italiei. l în romanele ei, scriitoarea italiană Rosetta Loy a recurs adesea la elemente autobiografice, dar le-a integrat întotdeauna în ficţiune, le-a transfigurat literar. Acum, la 77 de ani, autoarea între altele a romanelor Drumurile de pulbere, distins cu Premiul Viareggio şi cu Premiul Campiello, Oega, şi Negru e copacul amintirilor se apleacă pentru prima oară asupra trecutului, fără filtru literar, livrînd cititorilor ei materia primă, particulară şi secretă, de la care pornind şi-a compus multe scene din cărţile de succes. Prima mînă, cel mai nou volum al ei, e o carte de memorialistică în care