Opera Nationala din Bucuresti a reluat la inceputul lunii martie seria de recitaluri sustinute in foaier. Chiar daca genericul Vocile primaverii nu este de natura a atrage decat un public nostalgic dupa denumirile anilor '80, ceea ce am auzit ar putea satisface publicul zilelor noastre, daca. ..

Si aici ma voi referi la doua recitaluri, primul mai putin conventional ca forma si repertoriu, cel de-al doilea tipic pentru acest tip de intamplare muzicala. Ca nivel al vocilor aflate in prim-plan - mezzo-soprana Oana Andra si respectiv soprana Irina Iordachescu, insotita de sora sa, Cristina Iordache si tatal ei, Dan Iordachescu -, cele doua seri au fost reusite incontestabile.

Prezentarea si respectiv relatia cu publicul au fost insa doua elemente foarte diferite in cele doua contexte la care ne referim.

Recitalul intitulat Buchete de arii si romante nationale sustinut de mezzo-soprana Oana Andra a cuprins peste 20 de piese, romante populare si cantece de salon de la sfarsitul secolului al XIX-lea si inceputul secolului XX, acompaniamentul la pian fiind asigurat de Alexandru Petrovici. Seara s-a bucurat de contributia chitaristului Claudiu Lobont si de prezentarea muzicologului Grigore Constantinescu. Pana aici nimic neobisnuit in afara de repertoriu, de o simplitate candida (majoritatea pieselor au fost preluate din colectia Chitaristul roman) si interpretat fara nici un fel de exagerari operistice de Oana Andra, cantareata care a facut dovada unei inteligente muzicale remarcabile. Ceea ce a incercat protagonista sa faca bazandu-se pe miscarea scenica pe care a conceput-o pentru ea Mihaela Tiganus a fost sa reinventeze atmosfera acelor saloane muzicale de inceput de secol, in care publicul canta alaturi de solisti cel putin la refren, atmosfera era calda si aducea, ?in mic?, cu aceea a unui concert rock din zilele noastre. Publicul nostru mai