De cateva zile, presa a comentat un caz de compromis politic facut de un (pe atunci) foarte tanar ziarist in ultimii ani ai dictaturii comuniste. Traian Ungureanu lucra la „Viata studenteasca“ alaturi de cativa alti tineri care sunt azi reputati jurnalisti, scriitori sau comentatori politici. Bineinteles ca toti oamenii care lucrau in presa aservita de-atunci se aflau in pericolul de a fi constransi, mai curand sau mai tarziu, sa scrie rusinoasele editoriale din pagina intai. Din fericire, erau destui care le scriau de bunavoie, pentru bani, pur si simplu, sau pentru alte favoruri. Cei curati reuseau astfel, de obicei, sa se strecoare in mod aproape miraculos. Nu am motive sa ma-ndoiesc ca Traian Ungureanu se afla printre acestia din urma. Mi-a fost coleg de facultate. Era un tanar studios si inteligent.

Totusi, probabil in urma unor eforturi supreme, i-a fost gasit si lui un text incriminant. Se pare ca la un moment dat i-a fost conditionata plecarea in Germania (extrem de greu de obtinut pe atunci) de scrierea sau doar semnarea unui text „cu Ceausescu“. Tanarul s-a conformat si astfel a putut pleca. Ulterior, a devenit un foarte cunoscut comentator la BBC. De cativa ani incoace, a revenit in tara si s-a aflat intr-un mare castig de imagine . Editura Humanitas i-a consacrat o serie de autor. In ultimul an, a fost un sustinator deschis al politicii lui Traian Basescu, motiv pentru care, probabil, a si fost „lucrat“ atat de bine de specialistii in diversiune.

Cazuri ca al sau sunt tulburatoare nu prin ele insele, cat prin faptul ca pun lumea romaneasca intr-o mare confuzie, intr-o incurcatura din care nu e usor sa iesi: cum sa aperi oameni ca el si-n acelasi timp, pentru motive aparent asemanatoare, sa-i condamni pe altii? In ultimul timp, oameni de incontestabila valoare ca Stefan Augustin Doinas, Andrei Corbea, Sorin Antohi, Carol Sebastian sa