"Postmodernism is a woman" suna o butada actuala din campul creativitatii. Sa fie vorba de franchete si seductie, de asumare si de urgenta in afirmarea sinelui, de ruperea conventiilor si a granitelor stilistice, adica de Autentic prin Amestec? I, me and mine, seria propusa de Sarah Meirovich Einik incepand cu anul 2005, este un bun raspuns de manevrare libera si autoreferentiala a imaginii.

Cele 34 de lucrari expuse la Galeria Apollo abordeaza tema autoportretului teatralizat, compus adesea pe fundalul lucrarilor de pictura sau al asamblajelor din ultimul deceniu de creatie al artistei.

Estetica a citatului si egofictiune, pseudoretrospectiva este pregatita in fotomontaje digitale, pe dimensiuni generoase (pana la doi metri). Iata o demonstratie de vivacitate postmoderna a unei artiste care se priveste in oglinda unui prag de varsta si a unei etape mari de creatie. Sarah Einik numara deja trei decenii de nomadism artistic, incepand cu Tel Aviv, SUA, Nigeria, Rusia, Macedonia, Serbia. Sa nu uitam Romania, unde ii sunt radacinile parentale si unde expune pentru a saptea oara, incepand cu 1996.

Artista detine o certa verva si o senzualitate picturala in descendenta kokoschkiana. Interesata de simbolurile si obiectele cultului mozaic, Sarah Einik a abordat pana acum teme identitare care s-au materializat plastic in uleiuri, monotipii, colaje, tehnici mixte si pictoobiecte. Iata Sefiroturi, Menore, Heruvimi, Lei heraldici, Rulouri sacre, prezente ciclic in productia sa artistica, devenite acum fundal pentru Chip. Este propriul chip, de Femeie-Creator care-si asuma Timpul. Dar, in afara portretului frontal, cu masca de lut, cu cercei creoli mari si un ochi rezervat in cearcan luminos - lucrare aleasa de altfel drept afis -, autoportretele artistei sunt, de cele mai multe ori, diseminate compozitional in perspectiva descendenta a unui tunel-tornada