Calvarul unui mare istoric al artei
Printre recentele evenimente de seama desfasurate in spatiul cultural constantean – cu ecouri de nivel national – se inscrie readucerea in actualitate a figurii unui distins intelectual, profesorul Teodor Ionescu, om cu o viata de exceptie, ca si contributia sa la muzeografia romaneasca. Este meritul doamnei Geta Deleanu, reputata cercetatoare la Muzeul de Arta din Constanta de-a fi oferit publicului, in lucrarea intitulata "Mic tratat de istoria sinceritatii in arta" atat editarea tezei de licenta a profesorului ( "a carei publicare constituie o premiera in filosofia artei romanesti") cat si amanunte despre biografia savantului necunoscut pana acum.
Cine a fost Teodor Ionescu (1915-1998)? Un descoperitor de valori artistice demne de recunostinta nationala si un martir al puscariei ceausiste. Absolvent al Facultatii de filosofie din Bucuresti, avand profesori de talia unor Nae Ionescu, Mircea Vulcanescu, Petru Comarnescu, Tudor Vianu, Mircea Eliade, George Oprescu, Al. Busuioceanu, el a fost muzeograf la Muzeul Zambaccian, apoi din 1956, la Brukenthal, unde a intreprins o complexa munca de cercetare stiintifica a picturilor, cu rezultate care revolutioneaza pur si simplu cunostintele despre patrimoniul national. "Rezultatele foarte serioaselor studii intreprinse de Ionescu au scos la iveala opere de maestri ca Rubens, Jordaens, Van Dyck, Tizian, Veronese, Agostini si Annibale Carraci, Frans Floris, Francois Pourbus, Adrian Thomas Key, Bartolomeus Sprangler, Hans von Aachen, H. Terbugghen, David Vinkenbons, Claes Berchem, David Teniers, Crayer Gaspard, Frans Snyders, Jan Fyt, Sutterman, etc, in total peste 300 de tablouri care, in majoritate socotite opere anonime, copii sau lucrari de scoala de atelier, au primit atributia corecta, ceea ce le-a sporit considerabil valoarea artistica.. Mentionam ca lucrari
