In fiecare primavara, la Muzeul National de Istorie a Romaniei se desfasoara un targ de carte. As putea zice "inca un targ de carte" pentru ca sunt multe. Si in Bucuresti, si in tara. Problema lor de fond este aceea ca seamana intre ele. Si nu numai ca seamana unele cu altele, dar mai au si ceva din atmosfera depozitelor de carte. Atata doar ca aici, la targ, cartile se asaza dupa editurile care le-au tiparit. Le-au tiparit de-a lungul vremii. Pentru ca, in mod obisnuit, spre a mai face vanzare si a-si mai scoate din paguba sau a mai rotunji un pic profitul, editurile vin cu carti vechi si noi, de-a valma.
Pentru cititori si cumparatori, targurile de carte sunt benefice. Ei afla, vad, rasfoiesc, pot cumpara - adesea la preturi un picut mai mici decat in librarii sau la tarabe. Reducerile nu sunt chiar pe masura trambitarii, dar se aduna. Pentru ca rar am vazut cumparator care sa se opreasca doar asupra unei carti. Astfel incat chiar poti spune ca in reclama aia stupida: cu aceiasi bani poti cumpara acum mai multe, poate chiar doua!
Targul de Carte si Presa de la Muzeul National de Istorie, incheiat duminica trecuta, a fost ca ghiocelul de primavara: plapand, timid, dar prevestitor de zile (si vremuri) mai bune. Nu inteleg prea bine de ce nu s-a inchegat mai solid in mintea cititorilor si a presei. In ziua cand m-am dus si eu la targ, vizitatorii erau destul de rasfirati. In zilele ce-au urmat nu stiu cum a fost, dar am vazut ca pentru presa scrisa ori video el nu a fost chiar un eveniment. S-a tacut despre el cu gratie. Ma gandesc ca una dintre cauzele lipsei de relief este perioada aleasa. E inceput de an editorial si cititorii nu se asteapta la prea multe noutati. Ceea ce aveau de vazut pentru anul anterior au vazut la Bookfest si la Gaudeamus. Asadar, din start, targul de la MNI a venit in pierdere de prospetime fata de alte manifestari de ge
