Bărbatul, femeia
şi tuberculul
Un b|rbat stă de vorbă, la un pahar de vin, cu un vechi prieten al lui, Radu, venit în vizită. Soţia bărbatului, Stella, le întrerupe dialogul aducându-l în casă, pe neaşteptate, cu excesivă amabilitate, pe un vecin beţiv, M., ceea ce provoacă un moment de stânjeneală. Enervată de ostilitatea pe care soţul ei şi-o manifestă, prin tăcere, faţă de nou-venit, Stella face o criză de nervi, spunându-i cuvinte jignitoare şi devenind violentă.
Această prozaică ceartă conjugală este relatată de Paul Dogaru, autorul romanului Singurătatea lupului (Slatina, Ed. Alutus, 2007), la persoana întâi, într-un stil preţios, chinuit-metaforic, asemănător cu mersul în pantofi prea strâmţi:
"N-ai elementara educaţie! bălăbăneai tu lăbuţele peste teritoriul ochilor mei, apărându-ţi specimenul şi ăla culcuşit în cochilia laşităţii, retras într-un ungher al bucătăriei. Iartă-l, dragă, te-ai adresat lui ghebuşilă, metamorfozat din ogar în căţeluş, cu coada, cât o mai fi fost, făcută covrig, îl ştii doar - mă înfierai cu degetul arătător tremurând, ca de obicei sub efectul alcoolului -, e imposibil şi dur."
Plecarea furtunoasă din casă, în semn de protest, a soţiei şi a vecinului simpatizat de ea este istorisită în aceeaşi manieră:
"V-aţi ridicat telepatic, el tot nedumerit şi derutat, ca o vietate bătută cu nuieluşa, tu scoţând flăcări pe nări... Zâmbeaţi tâmp, incolor, înghesuiţi unul într-altul, rostogolindu-vă prin uşa bucătăriei, preocupaţi de o macerată şi zăbăucă fugă în târziul nopţii. Două umbre diforme pe coridor, două destine în deplasare către un naufragiu iminent..."
Deci nu încercai să-mi scoţi ochii, ci bălăbăneai tu lăbuţele peste teritoriul ochilor mei, nu v-aţi ridicat ca şi cum v-aţi fi înţeles din priviri, ci v-aţi ridicat telepatic... Apar şi unele întrebări (ceea
