Doamne! A venit! Ea! O iubesc! Ea, primavara. A venit primavara! Indubitabil. Nu se mai poate schimba nimic. Scarba asta de iarna a plecat precum comunismul in '89 - pentru totdeauna. Sigur, plecarea s-a facut cu probleme, cu zbucium, cu aruncare de noroi. Vorbim de iarna, nu de comunism. Am condamnat si eu iarna, ca noii disidenti comunismul, cu vehementa proletara.
Dar nici nu mai merita sa ma gandesc nici la iarna, nici la comunism, cand pe strada vezi fetele din Bucuresti fara palton, in tricou sau bluzita (despre fusta nu se va indrazni sa se vorbeasca in articolul asta). Stiu ca a venit primavara si asta e tot ce conteaza. Doamne, totul e altfel! In momentele astea iti dai seama ca totul poate fi mai bine. Putem sa o luam de la capat. Poate fi un nou inceput pentru oricine - nu neaparat mai bun sau mai rau, ci diferit. Oricum, fata de iarna clar e mai bine.
Acum imi dau seama ca putem merge din nou afara, pe terasa, la soare si la aer - sau, ma rog, la praful care trece drept aer in orasul asta. Dar parca si Bucurestiul e frumos, curat, prietenos, bine structurat si organizat in lumina soarelui de primavara. Plus ca toata lumea se poate linisti acum ca am aflat ca nu va nenoroci Costanda Bordeiul, care va ramane parc pentru vecie si pentru Sectorul 1.
Da, in lumina asta, Bucurestiul e frumos ca inainte, in interbelic. Sigur ca marele restructurator, arhitect, miner, a incercat sa faca praf tot orasul, mai ales zona asta a cheiului Dambovitei. Dar, din fericire, malul asta al garlei a ramas aproape neatins, asa ca a venit iscusitul de patron, si-a frecat mainile si a trantit un loc minunat, ca in vremurile bune.
Festival 39 un stabiliment pentru cunoscatori. Sigur, cred ca tuturor le va placea, dar sunt putini care sa inteleaga si sa aprecieze ce a facut omul aici cu portretele interbelice, atmosfera calda si masutele puse in geam, d
