Mi se pare că, uneori, în vremuri neaşezate, valurile învolburate ale prezentului, ale modelor de toate felurile ascund modelele autentice. Şi, evident, strălucirea lor. Strategii sofisticate de marketing, de promovare agresivă evită, aproape sistematic, numele mari, numele celor care habar nu au ce trebuie să facă şi cum ca să iasă în faţă. Chiar dacă ţin de istorie. Acestora li se pare suficientă creaţia în sine ca să vorbească despre valoare şi performanţă. Restul, urmează să stabilească timpul. Poate. În spatele unor personalităţi importante ale artei noastre stă o operă. Stă un fragment din istoria culturii noastre. Stă un tip de memorie. Stă elanul celor de astăzi. De multe ori, cu mult mai vizibili.

Printre numele noastre mari de balerini, dansatori şi coregrafi este şi Ioan Tugearu. Un artist bîntuit de profesiunea sa, de cei care au făcut istoria ei. Este un artist pe care l-am auzit elogiindu-şi colegii, vorbind ore în şir despre trupele şi balerinii mari ai lumii, l-am văzut bucurîndu-se ca un copil atunci cînd au sosit şi la Bucureşti spectacole mari. Alura sa, ţinuta impecabilă, mişcările capului, expresivitatea mîinilor, a privirii, săriturile, forţa sa dramatică, poezia corpului m-au emoţionat întotdeauna pe scenă. Dar şi în întîlnirile noastre civile. Ioan Tugearu are o putere de fascinaţie pe care a ştiut mereu să o hrănească. Pentru că el însuşi a fost sedus, definitiv, de lumea zborului, de performanţa lui. Este absolvent al Liceului de coregrafie "Floria Capsali" din Bucureşti. Şi-a făcut studiile de balet cu maestra Floria Capsali şi cu maestrul Mitiţă Dumitrescu. Nu a existat prilej, public sau nu, în care să nu exprime veneraţia pentru marii săi profesori, pentru felul în care aceştia ştiau să formeze tineri balerini, să educe corpul şi spiritul, să facă o selecţie şi să mizeze pe talent. Din 1965 a fost prim balerin al Operei din