Pe 15 martie se implinesc 7 ani de cand medicul acupunctor, scriitorul si disidentul Ioan Ladea a plecat catre Insulele Nemuritorilor. Ioan Ladea era omul a carui prezenta lasa o rana care te obliga sa infloresti in adevarata ta splendoare. Caci Ioan stia nu numai sa practice acupunctura precum maestrii taoisti de la care invatase a citi in chineza veche – de unde si metoda pe care a dezvoltat-o, gratie careia mai traiesc si azi oameni cu boli grave care-i datoreaza viata -, Ioan mai stia sa "te intepe" in fiinta ta nevazuta, sa te raneasca de leac, astfel incat, peste ani, sa ajungi la echilibrul pe care numai el, diagnostician fara pereche, il intrezarea.

Occidentalii dar si mare parte din chinezi au alterat acupunctura de azi prin penibile degenerari si tehnologii postmoderne. Recunoscut si de chinezi si de somitati europene, Ioan Ladea a redat acupuncturii dimensiunea sa traditionala, macar pentru ceilalti, nu neaparat pentru sine. Fiindca viata sa a fost un continuu balans intre extreme. Le-a ras in nas comunistilor si a facut inchisoare inca din adolescenta. A facut parte dintre putinii care i s-au alaturat lui Paul Goma. Cand lipsea de la universitatile din spatele gratiilor (unde a invatat, printre altii, si cu Petre Tutea) a facut naveta prin universitatile acestei lumi, cercetand si scriind carti de informatica, medicina, literatura ori un jurnal sud american. Pentru Ioan Ladea spiritul enciclopedic era o vocatie: Kant si Laozi, informatica si Hölderlin, medicina si Wagner – locuiau deopotriva in inima aceluiasi pamantean.

De cele mai multe ori nu puteai fi de acord cu felul sau tumultuos de a fi. Teoriile pe care le sustinea cu patima generau discutii aprinse. Dar a reusit sa vrajeasca un grup de entuziasti care s-au apucat la randul lor, sa studieze intelepti taoisti, ba chiar, unii, sa invete chineza veche. Ceea ce parea o joaca cu