Pe la început de martie, Kölnul înseamnă lit.Cologne. Abrevierea unui tîrg complet, cel mai mare din Germania, care aduce literatura acolo unde am dori-o toţi (cîţi o mai dorim): în cetate, parte din viaţa ei, apreciată, utilă. De fapt, tîrgul e un festival, care în 2008, adică din 29 februarie în 9 martie, pariază pe literatura tînără şi-i aduce în arenă pe norocoşii premiilor literare, instituţie care, dacă nu joacă transparent, ajunge să se demonetizeze. Nimic istoric, sau istoricizant, într-un oraş cu al cărui trecut nu ne comparăm. Dimpotrivă, preocupare pentru atelierele de idei ale prezentului, ca, de pildă, radicalismul în artă şi cultură (lovind, ca o modă, periodic), discutat la o masă rotundă de un publicist, Roger Willemsen (prezent, de altfel, de mai multe ori în festival), de Charlotte Roche, căreia ţi-ar fi greu să-i găseşti o etichetă (este actriţă, scriitoare, cîntăreaţă, moderatoare de emisiuni muzicale) şi de Claus Peyman, directorul artistic la Berlin Ensemble. Oameni care spun ceva, în jurul unei teme care atrage.

Promovarea, cîtă vreme printre sponsori găseşti librăria Mayersche, o alcătuire cam cît un Carrefour bucureştean, care-şi permite un etaj (parter, de fapt) de papetărie - şi ce risipă de imaginaţie pentru micile plăceri ale pasionaţilor! - un etaj de cărţi de specialitate, unul de beletristică, n-ar trebui să fie o problemă. Şi nici nu e. Găseşti informaţii despre lit. Cologne pe toate semnele de carte, pe panouri din librărie, concurînd, în mărime şi culori, cu cele care anunţă apropiatul Paşte catolic, pe panouri în aer liber, în parcuri, în intersecţii, savurînd o vizibilitate de care am fi tentaţi să credem că literatura nu beneficiază niciodată. Ba da.

Sigur că scopul festivalului e întîlnirea, popularizarea, nicidecum prilejul de-a-ţi pune la punct, la preţ redus, zestrea de cărţi pentru un sezon. Pentr