La-nceput a fost trocul: tânărul Jamie Oliver toacă legume la restaurantul tatălui, iar tatăl îl răsplăteşte cu bani. Cu care cumpără cei mai “cool” adidaşi. Incitant. Decisivă a fost însă lipsa chefului de şcoală. Se adaugă talentul şi rezultă un meşter bucătar. Ultimul ingredient: şarmul. Iată vedeta...
Ştim că găteşti de la o vârstă foarte fragedă. Cum de-ai nimerit printre cratiţe aşa devreme?
La-nceput am cam făcut-o de nevoie. Locuiam cu ai mei, iar ei aveau un mic restaurant. Taică-meu refuza să-mi dea bani de buzunar, dar mi-a sugerat că, dacă m-aş apuca de făcut câte ceva prin local, mi-aş câştiga banii singur. Nu era mult, dar mie mi se părea enorm atunci. Dacă stau bine să mă gândesc, nici nu cred că-mi aduc aminte ce-am gătit prima dată. Deşi probabil că o fi fost faimosul pui rumenit, o reţetă pe care-am învăţat-o de la maică-mea.
Gusturi bune
Ai întâlnit multe obiceiuri culinare şi ai gustat o droaie de preparate. Care din ele ţi-a impresionat cel mai tare papilele gustative?
Găsesc de-a dreptul minunat specificul italian. Mi se pare pur şi simplu fantastic şi mereu revin la el. Totuşi, cea mai rafinată bucătărie cred că aparţine francezilor. Evident, gust cu plăcere mâncarea franţuzească, dar vorbim deja de altceva. E cu mult mai elaborată... Totuşi, nu felurile franţuzeşti mi se par şi cele mai scumpe. Când vine vorba de preţuri piperate, atunci vorbim de specialităţile japonezilor.
Dintre toate sfaturile în materie de “ce gătim azi”, tu ce alegi?
Îmi place foarte mult mâncarea englezească, cea specifică Orientului Îndepărtat, mâncarea cu specific japonez şi întotdeauna mi se par delicioase felurile de mâncare ale australienilor.
Pofta de mici şi sarmale
Apropo, despre reţetele tradiţionale româneşti ce ştii? Ai auzit în periplurile tale despre sarmale sau mici?
Sin
