In ultimul său roman, Roman sentimental, naratorul e întins ca pe o năsălie, undeva într-un spaţiu mortuar, o cameră de spital, pentru reanimare sau, mai degrabă, pur şi simplu la morgă: ou mon corps sans vie a été transporté apres un accident. într-adevăr, accidentul cardiac a avut loc în noaptea de 17 spre 18 februarie, undeva la Caen, oraş normand, nu departe de Brest unde Robbe-Grillet s-a născut pe 18 august 1922. O să spuneţi că la vârsta asta orice text devine premonitoriu. Un delir de fapt mai mult sadic decât erotic şi care, la lectură, nu declanşează nici cea mai mică excitaţie sexuală, ci mai degrabă angoasă. Eros şi Thanatos şi alte brânzeturi, cum ar fi zis Eugene Ionesco, un alt obsedat de moarte care încerca să se apere altfel, prin umor.

Robbe-Grillet a învăţat, ca şi alţi scriitori care se străduiesc să se libereze de chinga convenţiilor literare, să-l epateze pe cititorul statisticilor: acela care cumpără cărţile, iar dacă le citeşte sau nu, asta pare să nu conteze decât pentru punga negustorului de cărţi, adică a editorului. De fapt e mai complicat... Mai ales în ultimul timp, acest cititor a înţepenit cu sticla de bere în faţa televizorului; acolo îşi formează gustul literar din ce în ce mai lamentabil, acolo aşteaptă, ca şi noi toţi, fără să-şi dea seama în ce măsură contribuie şi el, aşteaptă sfârşitul literaturii. Ultimul roman al lui Robbe-Grillet a fost primit ca o dovadă a zahariselii scriitorului care, în loc să se resemneze, precum Julien Gracq şi să aştepte moartea într-o tăcere demnă, continua să scrie şi să facă filme; dar acest roman poate fi considerat şi ca o provocare sau ca un strigăt disperat al unui ateu al cărui paradis e de un erotism pedofil, inacceptabil de către legile în vigoare. Din păcate, pentru eficienţa gestului, Bastilia marchizului De Sade a fost demult dărâmată.

Tot o provocare a fost şi