Evoluţia lui Costel Busuioc în finala concursului „Hijos de Babel“ de la televiziunea spaniolă a fost urmărită cu sufletul la gură de sute de mii de români din ţară şi din diaspora. Gala finală a avut multe momente dramatice: prima serie de note, care l-a scos pe Costel în afara podiumului, greşelile pe care le-a făcut din cauza emoţiei la prima piesă din concurs şi, în fine, punctajele mari obţinute de cubanezi. Sursa: AFP

1 /.

Toate acestea au sporit tensiunea finalei, astfel că, atunci când realizatorii au anunţat punctajul final şi victoria românului, mii de oameni s-au simţit prea copleşiţi de emoţie ca să mai poată striga de bucurie.

Finala a avut un episod care a trecut neobservat, din cauza tensiunii şi a emoţiei:

În filmul de prezentare, Costel apare, la un moment dat, într-un dialog cu antrenoarea sa de coregrafie, căreia îi mărturiseşte că i se spunea mereu că e „urât şi prost“, iar aceasta îl îndemna să nu mai permită niciodată să i se spună aşa.

În interviul acordat EVZ, Costel lămureşte acest dialog, însă explicaţia nu face decât să sporească doza de dramatism a zilei în care zidarul-tenor a triumfat împotriva sorţilor potrivnici, a unei vieţi pline de umilinţe şi a celor care au râs de el.

INTERVIU

„Copilăria mea este cea mai cumplită amintire“

EVZ: Un success incredibil...

Costel Busuioc: ...Pentru care îi mulţumesc lui Dumnezeu! Ştiţi, prima mea întâlnire cu biserica, prima mea întâlnire de-adevăratelea cu biserica vreau să spun, a fost în 1991. Aveam pe vremea aceea vreo 14-15 ani şi tocmai plecasem de-acasă... fugisem de-acasă. Eram doar un copil, dar voiam să schimb ceva. Se întâmplau în casa mea lucruri care nu mi-au plăcut, dar pe care am decis să nu le povestesc vreodată. Nu o să le spun la nimenea. Niciodată... Mă înţelege