Studenţii de la Universitatea de Urbanism şi Arhitectură vor să resusciteze râul care, vreme de secole, a împărţit o „dragoste cu năbădăi“ cu oraşul. Sursa: EVZ
Un râu viu, cu podurinumai bune de promenadă,cheiuri multe,trotuare largi şi bărcuţe- asta ar vrea să vadă studenţii dela Arhitectură în locul apelormurdare ale Dâmboviţei, carenici nu mai încap azi în gândurilebucureştenilor. Pornind de latema unui curs, au pus la caleanul trecut un proiect prin caresă atragă atenţia asupra nevoii dea resuscita râul care a creat oraşulde azi. Au scos acum şi o broşurăcare cuprinde proiectele lorpentru diferite bucăţele ale apei,felul în care văd ei transformarearespectivelor zone. „stARTDâmboviţa“ îşi propune să deschidăochii autorităţilor şi aibucureştenilor de rând asupraimportanţei pe care trebuie să ocapete râul: o apă care să uneascăşi nu să rupă oraşul în două - caîn prezent.
Broşura a fost prezentatăaseară, în cadrul dezbaterii„Despre Dâmboviţa - sau desprepotenţialul unui râu într-unoraş“, organizată de InstitutulCultural Român.
O serie de răzbunări
„Îmblânzirea“ Dâmboviţei începeîn prima jumătate a secoluluial XIX-lea, într-o vreme încare inundaţiile făceau ravagii deo parte şi de alta a râului. În RegulamenteleOrganice exista oanexă referitoare la reglementăripentru înfrumuseţarea oraşuluiBucureşti. De atunci începe modernizareaoraşului, crearea despaţii publice: se amenajeazăparcuri, se ridică noi clădiri şiîncepe „aşezarea“ râului.
„Aici, pe pod, unde tocmai ne-amoprit mai înainte, avemînaintea ochilor Sena bucureşteană, adică Dâmboviţa. Şi laacest râu se recunosc contrastelebucureştene. Pe ţărmul stâng troneazăbogăţia, luxul, înfloreşte comerţul şi prosperă sănătatea. Peţărmul drept foieşte sărăcia, murdăria, viţiul“, remarca mediculneamţ Wilhelm Derblich, ajuns peaici în 1857. Tocmai desenase unrâu d
