Scandalul taxei de primă înmatriculare a readus în prim-plan un alt scandal, azi uitat, cum se uită mai toate pe acest petic de Balcani ai Latinităţii, unde minunile ţin doar trei zile.

E vorba de scandalul aprins şi ars în primăvara lui 1997, când Traian Băsescu, pe atunci ministru al transporturilor în guvernul Ciorbea, a impus, prin ordonanţă de urgenţă, o taxă pentru tot ce-şi învârtea roţile de cauciuc pe drumurile publice.

Imaginile difuzate la „Sinteza Zilei“ de pe Antena 3 ne-au convins încă o dată de superioritatea zdrobitoare a lui Traian Băsescu asupra politicienilor noştri în materie de manipulare mediatică.

Taxa Băsescu nu era mai puţin ilegală şi imorală decât taxa Tăriceanu.

Şi, cu toate acestea, deşi doar ministru al transporturilor la vremea respectivă, Traian Băsescu a reuşit s-o impună cu toate protestele posesorilor de automobile şi proprietarilor de vehicule, cu toată rezistenţa din partea Comisiei economice a Senatului şi contraofensiva asumată de principalul partid de opoziţie: PDSR.

Cum a reuşit?

Prin câteva mijloace infailibile, dezvăluite de imaginile TV de la vremea respectivă:

1) Fixarea de la început a unei justificări simple şi pe înţelesul tuturor.

- Am nevoie de bani pentru a repara drumurile!

Desigur, pentru infrastructură erau bani de la buget, obţinuţi din alte surse. Era o aberaţie ca un ministru să vrea bani de la cetăţeni, care să intre direct în bugetul departamentului pe care-l conducea. Cu toate acestea, tocmai simplismul explicaţiei (ca şi acum) a convins.

Călin Popescu Tăriceanu, în schimb, a lăsat impresia că nu ştie ce vrea cu taxa asta de înmatriculare. În consecinţă, sentimentul general a rămas cel de suspiciune că urmăreşte ceva dubios.

2) Folosirea mijloacelor de propagandă şi agitaţie de tip bolşevic.

Pe şosele au fost plantate celebrele panouri cu „Aici sun