Se discuta mult prea aprins chestiunea "religiei" in scoala romaneasca. Unii ar dori-o excomunicata. Altii ii iau apararea. Dar stiu oare si unii, si ceilalti despre ce vorbesc? Am in fata un vechi manual de "religie", redactat de Toma Culcea, profesor la Colegiul National "Sfintul Sava" din Bucuresti, destinat clasei a III-a a Gimnaziului Unic, de pe atunci (cum scrie pe coperta) si tiparit de Editura Socec, dupa "Aprobarea Onor. Minister al Educatiei Nationale cu ordinul nr. 128 din 13 august 1947". Manualul poarta titlul "Istoria bisericeasca universala". Este clar, concis, ordonat, compus intr-o proza de enunturi scurte. Cele 25 de lectii sint urmate, fiecare, de un rezumat succint, pe puncte, si de recomandari de lectura. La finalul manualului, de la p. 98 si pina la p. 126, exista un corpus de texte din Evanghelii si din sfintii Parinti (Vasile cel Mare, Ioan Gura de Aur, Ambrosie etc.). Volumul e un model de cumpatare stilistica si simplitate doctrinara. L-as recomanda si astazi. Manualul are, fireste, o istorie care nu e numaidecit una fericita: "habent sua fata libelli". S-a publicat, cum am vazut, in vara anului 1947, cu citeva luni inainte de abdicarea regelui Mihai si de venirea brutala a comunistilor atei la putere. A fost ascuns, cu siguranta, intr-o vreme cind astfel de carti erau sortite distrugerii, de monahia Epistimia Bejan (care si-a lasat semnatura ingrijita si citeata pe una din pagini), si purtat din chilie in chilie, pina la sfirsitul anilor '50, cind o parte a manastirilor a fost desfiintata (de aceiasi atei) si batrina calugarita a ramas pe drumuri. Peste ani, soarta - invocata in citatul latin - a facut ca exemplarul sa ajunga in posesia mea. "Istoria bisericeasca universala", manualul profesorului Toma Culcea, incepe cu o lectie despre "pogorirea Sfintului Duh asupra Sfintilor Apostoli", momentul simbolic al nasterii Bisericii crestine, si