Daca noua Uniune pentru Mediterana va putea genera o cooperare cit de cit semnificativa intre Europa si un grup atit de conflictual precum cel al tarilor sud- si est-mediteraneene, se va putea vorbi despre un succes de etapa al abordarii soft power recomandate de europeni si de o presiune indirecta asupra viitoarei administratii americane, oricare va fi ea. Consiliul European de la Bruxelles se apropia de final, in momentul definitivarii acestui text, astfel ca autorului nu ii sint accesibile concluziile summit-ului. In alte rubrici ale presei scrise ori in programele audiovizuale sint prezentate, in mod cert, eventualele progrese inregistrate in privinta noii etape a "agendei Lisabona" sau in incercarea de a realiza o mai buna adaptare la fluctuatiile pietelor financiare internationale (si de a contribui, in masura posibilitatilor, la regularizarea acestora). De asemenea, vor aparea detalii despre celelalte doua teme mari aflate pe agenda de lucru a sefilor de state si guverne din Uniunea Europeana: lupta contra incalzirii globale si formatul imbunatatit al cooperarii euro-mediteraneene. Ultimele doua subiecte sint, in mod evident, importante, pentru ca ele ilustreaza foarte bine tendinta UE de a exercita, pe plan international, ceea ce Joseph Nye numeste "putere soft". Asa cum stiu foarte bine cei interesati de studiul cooperarii internationale si, in general, de relatiile internationale, Joseph Nye este un nume foarte important in cadrul disciplinei. Asociat curentului liberal-institutionalist, el pledeaza pentru implicarea normativa a cercetatorilor si este optimist in privinta sanselor ca acestia sa contribuie la imbunatatirea climatului international. Dupa sfirsitul razboiului rece, el s-a numarat printre cei ce au sugerat ca a venit momentul pentru o schimbare in intelegerea puterii in sistemul international: dimensiunii hard, intemeiata pe constringere si con