FOCURILE MARI ● "Scălchitul", un fel de "Aoleu, Mărie" al oltenilor în versiune ardelenească
Ard focuri mari pe dealuri, făcând să pară şi mai adâncă noaptea. În jurul lor, copiii se agită, aţâţându-le în răstimpuri. Chiotele se intersectează peste sat, strigările biciuiesc cu veselie liniştea, nimeni nu doarme. Nu e casă care să nu aibă măcar o fereastră luminată, nu e familie care să nu petreacă şi nu e om sănătos care să nu cinstească un pahar cu vin.Aşa se întâmplă la fiecare Lăsata Secului de brânză, ultima sărbătoare înaintea Postului Paştilor.
FOCURILE MARI ● "Scălchitul", un fel de "Aoleu, Mărie" al oltenilor în versiune ardelenească
Ard focuri mari pe dealuri, făcând să pară şi mai adâncă noaptea. În jurul lor, copiii se agită, aţâţându-le în răstimpuri. Chiotele se intersectează peste sat, strigările biciuiesc cu veselie liniştea, nimeni nu doarme. Nu e casă care să nu aibă măcar o fereastră luminată, nu e familie care să nu petreacă şi nu e om sănătos care să nu cinstească un pahar cu vin.Aşa se întâmplă la fiecare Lăsata Secului de brânză, ultima sărbătoare înaintea Postului Paştilor.
Ca aproape orice sat din ţinuturile domoale ale Ardealului, Alămorul, în zilele obişnuite ale oricărui anotimp, e cufundat în linişte până peste urechi. Nu aude nimic, eventual vede prin ferestrele largi ale caselor. Pe străzi ori pe uliţe, ţipenie de om. Generic, Blaga spunea că veşnicia s-a născut la sat. Însă generalul cuprins în mintea lui Blaga se particularizează prin satele Mărginimii Sibiului (vezi Gura Râului, evocată de el însuşi), dublând aproape veşnicia. Că până îţi grăieşte şi se mişcă ardeleanul prin veşnicie... te prinde eternitatea din urmă. Locuitorii îşi fac de lucru dincolo de porţile uriaşe şi mereu închise, ca nişte minicetăţi, ale gospodăriilor. Câţiva sunt cu oile la câmp (cineva spunea că aici oile
