Ultima reprezentaţie a marelui actor Ovidiu Iuliu Moldovan, de la Teatrul Naţional Bucureşti, s-a încheiat ieri cu aplauzele mulţimii, dar şi cu lacrimi şi multă durere. Sursa: Codrin Prisecaru

1 /.

Familia, colegii şi sute de admiratori au fost prezenţi la înmormântarea actorului îndrăgostit de poezie.O cortină neagră a mărginit intrarea în foaierul Sălii Mari a Teatrului Naţional, acolo unde, la ora 9.00, a fost aşezat preţ de patru ore sicriul cu trupul neînsufleţit al actorului. Locul de odihnă al artistului a fost înconjurat de coroane cu flori, printre care una de trandafiri albi, trimisă de Ministerul Culturii şi Cultelor, iar o alta de preşedintele Traian Băsescu.

În faţă erau aşezate obiecte care au aparţinut maestrului: o carte de poezii, posibil a lui Mihai Eminescu, cel pe care îl admira şi pe care îl recita, ochelarii săi, dar şi două medalii, semn că lumea culturii a mai pierdut o mare valoare. Cele două distincţii erau Premiul UNITER pentru întreaga activitate şi Ordinul Steaua României în Grad de Cavaler, acordat post-mortem de către preşedintele Traian Băsescu.

La căpătâiul lui Moldovan era postată o fotografie a actorului, dar şi stative cu lumânări. Muzică funerară, întreruptă ocazional de înregistrări audio în care actorul îşi recita propriile roluri, vorbind despre viaţă şi moarte, au putut fi ascultate în foaierul de la Teatrul Naţional. „Nu credeam să-nvăţ a muri vreodată“ au fost ultimele sale cuvinte pe scena Naţionalului bucureştean, pentru ca ieri, în atmosfera grea şi apăsătoare, să-l putem auzi pe Ovidiu Iuliu Moldovan spunând: „Vino iar nepăsare tristă, ca să pot muri liniştit“.

„Nu-mi găsesc cuvintele“

Şi tristeţea s-a aşternut peste rude, colegi, dar şi pentru cei care l-au admirat şi care au venit să-i aducă un ultim omagiu lui Ovidiu Iuliu Moldovan. Ion Caramitru,