E dimineata. Ies din bloc sa ma duc la serviciu. Incerc sa ma strecor prin culoarul ingust format intre gard si masinile trase de vecini pe trotuar. Ma intreb de ce prefera ei sa blocheze strada, din moment ce s-a facut parcare noua in spatele blocului. Probabil nu vor sa plateasca, zic eu, si, pe undeva ii inteleg. Intretinerea unui jeep costa mult, si asigurarea, si spalatoria, si motorina pentru weekendurile la munte. Daca mai platesti si parcarea ...
Ocolesc un morman de excremente de caine amplasat in mijlocul trotuarului. E clar, iar are probleme cu digestia rotweiller-ul doamnei de la patru. Si pe dumneaei incerc sa o inteleg. Daca toate spatiile verzi au fost imprejmuite de primarie cu gardulete, unde sa se usureze bietele animale? Bine ca e lumina afara si vad pe unde calc, pentru ca experienta imi spune ca nu va fi singurul morman pe care il voi intalni.
Ajung in statie. De doua luni de cand iau tramvaiul 19 ma tot intreb ce e in mintea celor care aleg sa arunce chistoacele peste pietrisul dintre linii, nu in cosul de gunoi instalat in apropiere. Macar daca le-ar arunca pe strada, sa poata fi maturate, socotesc eu. E un semn de revolta impotriva RATB, imi explic. Daca tot asteptam atata in statie, de ce sa nu ne batem joc si noi de ei, nu?
Urc in tramvai. Greu. Trag aer in piept, umflu muschii si ii imping furioasa pe cei care raman in usa desi nu vor cobori la prima. Pe pustiul cu casti in urechi nu ma supar, e chiar amuzant felul disperat in care se uita dupa un controlor. E atat de evident ca sta in usa sa se poata arunca in caz de urgenta incat il ocolesc fara sa ii dau coate. I le dau insa domnului gras care ramane protapit la intrare, convins ca e de neclintit. Il imping pentru ca il recunosc, coboara aproape de capat, inaintea mea. Probabil ca ma injura dar nu il aud. Si eu mi-am pus casti, preventiv.
M
