La începutul anului 2005, Comisia Europeană a pus la dispoziţia statelor membre un document referitor la situaţia demografică din ţările UE, intitulat "Cartea verde - Confruntarea cu schimbările demografice: o nouă solidaritate între generaţii". A fost prima dată cînd s-a sondat opinia guvernelor asupra nevoii şi a utilităţii unei politici comune referitoare la evoluţia demografică şi la modul de soluţionare a unor posibile efecte negative pe termen lung. Răspunsul guvernelor a arătat că nu este nevoie de o abordare comună la nivelul UE, de formularea unor politici comunitare şi de crearea unui organism central care să gestioneze acest domeniu. Justificarea venea din faptul că realităţile demografice, economice şi sociale diferă de la o ţară la alta, astfel încît soluţiile nu pot fi decît individuale.
Pînă la 100 de ani...
Se estimează că în deceniile următoare numărul de decese şi rata mortalităţii generale vor înregistra o creştere alarmantă. Se va modifica, de asemenea, şi structura mortalităţii pe vîrste. Ponderea deceselor la vîrstele mai mari de 80 de ani este astăzi de 29% în România. În Franţa, în anul 2003, ponderea deceselor înregistrate la populaţia de 80 de ani şi peste a fost de 50%; reducerea mortalităţii pe vîrste, în special la cele tinere şi adulte, aflată la baza creşterii duratei medii a vieţii, a majorat în mod constant proporţia deceselor la vîrstele avansate (Vasile Gheţău, Declinul demografic şi viitorul populaţiei României, Editura Alpha MDN, 2007). Pînă în anul 2050, ponderea deceselor la populaţia de 80 de ani şi peste ar ajunge şi în România la o valoare similară cu cea din Franţa - 53%. Conform studiilor, durata medie a vieţii ar putea ajunge la nivelul-limită de 100 de ani în jurul anului 2300, iar cele mai ridicate valori ar urma să se înregistreze în Suedia (97,2 ani), Spania (97,0 ani), Franţa (96,9 ani). Valoarea estima
