A fi sau a nu fi însărcinată. Aceasta e dilema la care testele de sarcină încearcă să ofere un răspuns cât mai rapid femeilor care aşteaptă cu înfrigurare rezultatul. Datorită
A fi sau a nu fi însărcinată. Aceasta e dilema la care testele de sarcină încearcă să ofere un răspuns cât mai rapid femeilor care aşteaptă cu înfrigurare rezultatul.
Datorită tehnicilor moderne utilizate pe scară largă şi a testelor ieftine şi uşor de aplicat acasă, femeile pot afla în doar câteva minute dacă sunt sau nu însărcinate. Despre felul cum sunt concepute popularele teste de sarcină şi modul în care trebuie utilizate, am aflat mai multe detalii de la dr. Daniel Popescu, medic primar ginecolog la Policlinica Şerban Vodă din Capitală.
Primele încercări de a afla dacă o femeie este sau nu însărcinată au fost realizate la sfârşitul secolului al IX-lea, când se foloseau femele de broască sau de triton. După 1950, metodele de testare au devenit o obişnuinţă.
Testele actuale de sarcină au la bază reacţia dintre un hormon secretat de placentă - gonadotropina corionică umană (hCG) - şi anticorpii fixaţi pe un substrat al testului. Acest hormon este secretat doar în cazul în care fecundarea s-a produs cu succes şi femeia este însărcinată. După aproximativ şapte zile după ce s-a produs fecundarea (fixarea ovulului fecundat în peretele uterin sau nidaţia), hormonul hCG este secretat de către placentă în sânge.
Acest hormon apare şi în urină şi de aceea poate fi utilizată pentru test. hCG este un hormon glicoproteic secretat de ţesutul placentar în timpul sarcinii, atingând valori maxime în cea de-a 12-a săptămână de sarcină (măsurată de la începutul ultimei menstruaţii), după care începe să scadă. Cantitatea de hormon din sânge se dublează la fiecare două zile.
Testele de urină folosesc substanţe (anticorpi monoclonali sau policlonali) care se leagă de hC
