Un mănunchi de ciulini într-un vas transparent, lângă o maşină de scris şi o pipă. O natură statică, în limbajul anost al albumelor de artă.
Un mănunchi de ciulini într-un vas transparent, lângă o maşină de scris şi o pipă. O natură statică, în limbajul anost al albumelor de artă.
Dar culorile şi aşezarea dinamică a obiectelor, descompunerea spaţiului în forme geometrice ambigue, lumina de câmp însorit, vara creează un efect uşor suprarealist. Gellu Naum, Victor Brauner, ceva în acest spaţiu îmi înlesneşte o serie de asociaţii secrete. Da, Naum ar fi putut scrie la o maşină ca aceea din tabloul semnat de o contemporană a lui, dar iată şi a mea. Alma Redingler, născută în 1924. Alma Redingler, care în 1946 lua Premiul Ministerului Artelor. Cu doar doi ani înainte, apărea Culoarul Somnului de Naum, cu un portret realizat de Brauner. Mai încolo puţin, ca printr-o fereastră franceză (celebrele fenetres-francaises) văd o piaţetă, o faţadă citadină cu o firmă compusă din fonturi din alte vremi: “telefoane”. O mână inspirată a trasat cu dezinvoltură câteva linii în strada semiagitată de acum o jumătate de deceniu, în mijlocul trecătorilor indiferenţi sau curioşi. Dar sigur e că doamnele trecătoare purtau pălării cu flori sau cu pene, iar domnii trecători aveau bastoane, mănuşi, flori la rever. Sanda Şărămăt, Peisaj din Bucureşti. Sanda Şărămăt, născută la 1927. Jocul suprarealist continuă, pentru că spaţiul în care mă aflu are căldura şi disponibilitatea spre reverie a unui fel de case a unor bunici cu tinereţi trăite în interbelic. O fluturare de mână de la Paul Klee a cărui geometrie specială transpare dintr-un tablou al Yvonnei Hasan, o mare admiratoare şi continuatoare a lui. Yvonne Hasan, născută în 1925. Yvonne Hassan publica în 1966, în Revue Francaise un articol substanţial despre contemporanul său Victor Brauner. Articolul poate
