Scriitorul francez Gustave Flaubert, cunoscut, în special, pentru romanul „Madame Bovary“, a încercat să-şi păstreze viaţa privată departe de ochii lumii. Totuşi, câteva scrisori personale au fost recuperate, iar ultimii săi ani din viaţă, reconstituiţi.

„Nu am o biografie“, a spus Flaubert, atunci când i s-au cerut detalii din viaţa personală. De asemenea, el a refuzat să vorbească cu jurnaliştii în timpul vieţii şi nu şi-a dat acordul ca fotografii ale sale să fie publicate. „Să dai detalii despre tine este ca o tentaţie burgheză, căreia i-am rezistat întotdeauna“, îi scria Flaubert unui prieten, cu şase luni înainte să moară. De asemenea, scriitorul francez şi-a luat măsuri de precauţie pentru a nu permite accesul la informaţii private, după moartea sa. Ameninţat cu publicarea postumă a scrisorilor sale de dragoste către Mérimée, Flaubert le-a ars şi „a şters viaţa noastră dintre 1843-1857“. Doi ani mai târziu, într-o întrevedere cu Maupassant, scriitorul şi-a evaluat corespondenţa, a aranjat-o, iar în unele cazuri (Loise Colet şi posibil Juliet Herbert) a ars scrisorile. „Un artist trebuie să-şi măsoare cuvintele, să-şi verifice înregistrările, să încuie uşa pentru ca alţii să nu se amuze de persoana lui“, îi scria Flaubert într-o scrisoare din 1860 lui Feydeau, dramaturg francez.

„O fată mare şi isterică“

Totuşi, nu toate scrisorile lui au dispărut. Unele au fost găsite ulterior, iar alţi scriitori au reuşit să le dea un sens şi să dezvăluie detalii ascunse ale vieţii marelui scriitor francez. De exemplu, când Flaubert s-a scuzat în mai 1879 pentru a evita să o viziteze pe Jeanne de Loynes pentru că era în Paris „doar de câteva ore“, un editor a dezvăluit, 130 de ani mai târziu, că acesta se afla în oraş de cel puţin trei zile. În viaţa amoroasă, Flaubert le ascundea adesea femeilor locul unde se duce şi îşi ruga prietenii (b