La liceu, Georgică era cel mai bun la matematică. Rezolva problemele într-un mod original şi pe neaşteptate, surprinzîndu-i pe profesori. Odată, ne-am trezit că spune rezultatul unui exerciţiu complicat, imediat după ce profesorul a terminat de scris enunţul pe tablă. La început, toată lumea a crezut că glumeşte, dar rezolvarea exerciţiului (care a durat vreo douăzeci de minute bune) a dus tocmai la rezultatul lui Georgică. El stătea cu mîinile încrucişate şi zîmbea. Nu avea note mari pentru că nu se omora cu învăţatul. Îşi folosea mintea doar cînd avea el chef. Pe fete le cucerea cu cîteva cuvinte incoerente spuse într-o doară şi avea un succes de care părea că nici nu-i pasă.

Odată, aşteptam troleibuzul împreună în faţa Liceului de română "Zoia Kosmodemianskaia" (actuala Şcoală Centrală). Înăuntru erau nişte lumini puternice, se filma. Georgică a insistat să intrăm să vedem. Era un film cu Carmen Galin. După încheierea unei scene, un tînăr actor a început să dea autografe cîtorva eleve curioase care se aflau în holul de la intrare al liceului. Georgică şi-a scos dintr-odată haina şi murmurîndu-mi printre dinţi "pot să dau şi eu" a intrat în lumina reflectoarelor, a luat caietul unei eleve şi a scris ceva pe el. Celelalte şi-au pierdut instantaneu interesul pentru actorul veritabil (nu mai ştiu cine era) şi s-au înghesuit în jurul lui Georgică. El le dădea autografe şi apoi le pupa. Una mai sceptică l-a întrebat cum îl cheamă, iar el a răspuns fără să clipească: Paul Newman. În cele din urmă, a venit o cucoană cu un mare registru în braţe şi l-a întrebat, silabisind răspicat cuvintele, unde se află scris acolo în registru numele lui, pentru că ea nu-l cunoaşte. "Nici eu nu vă cunosc pe dumneavoastră" - a zis Georgică nonşalant şi, luîndu-şi haina de la mine, mi-a făcut semn că e cazul s-o ştergem. Am întins pasul hohotind de rîs, urmăriţi de strigătele in