Dovedirea unui singur corupt, in anul 2007, in Timis, urma sa fie tema editorialului de azi. Concluzia – reiesita din scriptele oficiale ale organismelor care se iau de gat, prin fisa postului, cu ceea ce numim coruptie – poate fi generatoare de sperante sau, din contra, de depresii. Depinde de modul in care privesti lucrurile... Dat fiind faptul ca tematica ramane de actualitate, vom reveni, insa, asupra ei.
Sfarsitul de saptamana a adus in atentia opiniei publice un subiect la care si presa, si cititorii sunt parti : unii, ca furnizori de informatie, ceilalti, in calitate de consumatori ai acesteia. Diferenta, ca la orice bun de consum, o face modul in care este servit si calitatea lui; care poate genera o stare de satietate si, in egala, masura de dependenta, poate provoca indigestii trecatoare sau poate genera greata pe termen lung. Intors in tara, dupa o vizita oficiala la Bruxelles, presedintele Traian Basescu a luat decizia, neinspirata, de a se lansa intr-o noua declaratie de presa lipsita de diplomatie. Nu credem, insa, ca poate spune cineva ca afirmatia e pur fantasmagorica, doar ca maniera de a spune lucrurilor pe nume si conjunctura au deranjat. "In calitate de membru al unei familii numite Basescu", a anuntat, de acum incolo, va replica impotriva "tuturor mizeriilor" indreptate impotriva sa si a familiei sale. Ultima lovitura incasata la capitolul imagine a fost ca, intr-un proces pe care Elena Basescu l-a intentat unui ziar care a acuzat-o ca se drogheaza, Parchetul sa ridice din umeri si sa spuna ca nu gaseste autorul materialului care, in proces, trebuia sa prezinte dovezile...
Nu am auzit ca informatia sa fi fost punctul de plecare al unei dezbateri pe tema dezinformarii sau a lipsei deontologiei profesionale. Dar nici nu l-am auzit pe presedinte dandu-le procurorilor ultimatumuri in genul celui lansat de Dan Voiculescu, anul trecut, c
