Este inchis pentru a doua oara. Consultandu-i cazierul, constati ca "specializarea" lui sunt faptele violente. Prima intrare in penitenciar si-a facut-o datorita unei tentative de omor. De care nu se considera vinovat. Cum nevinovat se considera si pentru cea de-a doua fapta, o talharie, pentru care a incasat sapte ani inchisoare.

Povestea unui om care s-a aflat la locul nepotrivit, in momentul nepotrivit. "Am tinut-o de gura, ca nu m-o recunoscut"

Pentru ca are sentimentul cert ca este nevinovat, Daman Gheorghe vorbeste cu mare usurinta despre ultima lui fapta. Dornic, probabil, sa explice in detalii – pentru a se face cat mai inteles –, Daman devine, in povestea sa, incoerent. Ceea ce este clar e faptul ca, in momentul in care a avut loc fapta, in toamna lui 2006, lucra "la patron", in Uivar. Aici, sustine el, a fost cazat intr-o casa care avea curte comuna cu locuinta soacrei patronului. "Femeia era batrana si io ma mai uitam pe la casa ei, sa nu o atace cineva, sa nu o fure. Eram aproape omul de incredere a patronului", sustine Daman. Necazul in viata lui Daman a aparut in ziua in care seful sau a acceptat ca, in aceeasi casa, sa locuiasca, pentru o scurta vreme, si alti muncitori care lucrau la canalizarea localitatii. "Aveau acolo mai multe scule printre care si un motor. Intr-o seara, motorul o disparut. Io eram plecat la ruga atunci, habar n-am avut. Io spun ca in afacere a fost bagat si paznicul care trebuia sa pazeasca sculele", incearca sa convinga Daman, facand pe anchetatorul. Rol cu care, in fata politistilor si a procurorilor nu a avut niciun succes.

Din acest punct, povestea lui Gheorghe incepe sa devina greu de urmarit. Daca intr-o prima faza afirma ca motorul a fost ascuns sub lemnele casei soacrei, dupa cateva minute afirma ca nu ar fi stiut nimic. Mai lipseste sa se jure cu mana pe inima... Singura lui vina, ne spune, a fost