BICHIR: "Faptul că Ziua Mondială a maghiarilor de pretutindeni a fost serbată fără incidente demonstrează intrarea în normalitate a României".

Discursul şovin şi xenofob de sorgintea celor de la Vatra Românească, PUNR sau România Mare nu mai impresionează pe nimeni. Iar locul în sondaje al Partidului România Mare dovedeşte că pericolul maghiar, baubaul revizionist începe să alunece pe toboganul istoriei.

Orice naţiune are drepturile sale, iar maghiarii au serbat cu flori şi defilări 160 de ani de la Revoluţia maghiară de la 1848. Ca să-i putem înţelege pe maghiari ar trebui să ne punem măcar pentru cinci minute în pielea lor. Nouă ne-ar conveni dacă de Ziua Naţională a României am fi prigoniţi la Chişinău? Dacă ne-ar bate rusofonii pe motiv că suntem minoritari şi nu ne putem mândri cu identitatea noastră?

Maghiarii au sărbătorit decent, în ciuda unor alarmişti care, mai ales după Kosovo, nu mai pot de grijă ca nu cumva, aşa, hoţeşte, pe furiş, să ne fure Transilvania sau să se declare autonomi în Covasna şi Harghita. Scenarii peste scenarii, instigări care nu fac decât să justifice politica unor pescuitori în ape tulburi. Nu spun, Doamne fereşte, că n-au şi maghiarii scrântiţii lor care dorm cu harta Ungariei Mari la cap şi îl pupă pe Horthy mai ceva decât icoana. Dar de aici şi până la a culpabiliza întreaga maghiarime e cale lungă.

Ce au făcut cei de la Noua Dreaptă prin mitingul de la Cluj şi Bucureşti împotriva separatismului maghiar nu este decât o provocare ordinară. Başca, aceşti „patrioţi români“ au purtat simboluri naziste şi fasciste, poate tocmai pentru a-i compromite pe naţionaliştii români. Iar scandările cu iz de extremism: „Afară, afară cu bozgorii din ţară!“ sunt atât de deplasate încât nu merită să fie comentate. Cel mult reamintită vorba lui Iuliu Maniu, care spunea, după Marea Unire, că „nu vrem