Faptul ca Ziua Mondiala a maghiarilor de pretutindeni a fost serbata fara incidente demonstreaza intrarea in normalitate a Romaniei. Discursul sovin si xenofob de sorgintea celor de la Vatra Romaneasca, PUNR sau Romania Mare nu mai impresioneaza pe nimeni. Iar locul in sondaje al Partidului Romania Mare dovedeste ca pericolul maghiar, baubaul revizionist incepe sa alunece pe toboganul istoriei.
Orice natiune are drepturile sale, iar maghiarii au serbat cu flori si defilari 160 de ani de la Revolutia maghiara de la 1848. Ca sa-i putem intelege pe maghiari ar trebui sa ne punem macar pentru cinci minute in pielea lor. Noua ne-ar conveni daca de Ziua Nationala a Romaniei am fi prigoniti la Chisinau? Daca ne-ar bate rusofonii pe motiv ca suntem minoritari si nu ne putem mandri cu identitatea noastra?
Maghiarii au sarbatorit decent, in ciuda unor alarmisti care, mai ales dupa Kosovo, nu mai pot de grija ca nu cumva, asa, hoteste, pe furis, sa ne fure Transilvania sau sa se declare autonomi in Covasna si Harghita. Scenarii peste scenarii, instigari care nu fac decat sa justifice politica unor pescuitori in ape tulburi. Nu spun, Doamne fereste, ca n-au si maghiarii scrantitii lor care dorm cu harta Ungariei Mari la cap si il pupa pe Horthy mai ceva decat icoana. Dar de aici si pana la a culpabiliza intreaga maghiarime e cale lunga.
Ce au facut cei de la Noua Dreapta prin mitingul de la Cluj si Bucuresti impotriva separatismului maghiar nu este decat o provocare ordinara. Basca, acesti „patrioti romani“ au purtat simboluri naziste si fasciste, poate tocmai pentru a-i compromite pe nationalistii romani. Iar scandarile cu iz de extremism: „Afara, afara cu bozgorii din tara!“ sunt atat de deplasate incat nu merita sa fie comentate. Cel mult reamintita vorba lui Iuliu Maniu, care spunea, dupa Marea Unire, ca „nu vrem sa devenim din asupriti asu
