Romania a devenit, in ultimii ani, o tara de asistati social. Numai din bugetul Ministerului Muncii, in 2007, aproape 8 milioane de persoane primeau o forma de asistenta sociala. Este adevarat ca nu ajunge nimeni sa se imbogateasca din alocatiile si indemnizatiile acordate de Ministerul Muncii, dar, adunate, asa-numitele prestatii sociale ajungeau in 2007 la 1,7% din PIB. Acestora se adauga asistenta acordata de alte ministere si administratii locale, iar cele mai importante sunt sumele alocate pentru asigurarea venitului minim garantat.
De ajutorul statului pentru a ajunge la acest venit beneficiaza in prezent 380.000 de familii si persoane singure. Partea proasta a darniciei guvernamentale este ca nu exista nici o coerenta in gestionarea unitara a fondurilor. Ministerul Muncii, celelalte ministere, bugetul de stat si autoritatile locale emit acte normative dupa acte normative fara sa stie unele de altele. Nici macar in cadrul aceluiasi minister, al Muncii, de pilda, nu se stie daca sunt familii care primesc simultan mai multe forme de asistenta, cati romani traiesc exclusiv din ajutorul statului si mai ales nu se stie cati ar putea fi „reconvertiti” sa treaca in campul muncii, avand in vedere deficitul de muncitori de pe piata.
Abia acum, cu ajutorul UE si al Bancii Mondiale, se incearca punerea la punct a tuturor „tabelelor” de asistati. Thedora Bertzi, secretar de stat in Ministerul Muncii, spune ca institutia care va gestiona unitar asistenta sociala la nivel national, precum si softul care ne va permite sa avem date mai clare despre situatia asistatilor vor deveni functionale cel mai devreme peste un an. Revenind la cheltuielile din bugetul Ministerului Muncii, cele mai mari sume sunt indemnizatiile pentru cresterea copilului in varsta de pana la doi ani acordate mamelor salariate – 800 de lei pe luna –, bani care nu reprezinta o pomana,
