Agricultura ecologică contribuie la combaterea deşertificării, prevenind eroziunea solului, uscarea şi pierderea fertilităţii acestuia, dar este şi o metodă de regenerare a terenurilor degradate.
Agricultura ecologică contribuie la combaterea deşertificării, prevenind eroziunea solului, uscarea şi pierderea fertilităţii acestuia, dar este şi o metodă de regenerare a terenurilor degradate.
PROBLEME. Deşertificarea este o problemă globală care afectează direct peste 250 milioane de oameni şi o treime din suprafaţa pământului. Din 1990, circa 6 milioane de hectare de teren productiv sunt pierdute anual din cauza acestui fenomen. Şi România are probleme: o treime din teritoriu şi circa 40% din suprafaţa agricolă se află în zone cu risc de deşertificare, iar în Dolj şi Olt avem deja "nisipuri".
Deşertificarea înseamnă distrugerea stratului fertil al solului, urmată de pierderea capacităţii acestuia de a susţine recolte, păşuni sau alte activităţi umane.
Schimbările climatice pot determina apariţia acestui fenomen, însă supracultivarea, suprapăşunarea, defrişarea pădurilor şi lipsa irigaţiilor sunt principalii vinovaţi pentru instalarea acesteia. Motiv pentru care specialiştii spun că agricultura ecologică ar trebui să fie una dintre componentele-cheie ale programelor de stopare a deşertificării. Şi asta deoarece, prin practicile agricole cât mai apropiate de natură pe care le promovează, acest sistem agricol îmbunătăţeşte fertilitatea solului, "stimulează" infiltrarea apei în sol şi creşte capacitatea acestuia de a reţine umezeala, protejează puţina apă disponibilă în zonele uscate de contaminarea cu pesticide şi alte chimicale de sinteză. Şi nu permite supracultivarea sau suprapăşunatul.
Agricultura ecologică contribuie la combaterea deşertificării, prevenind eroziunea solului,
