- Cultural - nr. 54 / 18 Martie, 2008

Asterisc

DOI LA SUTA

Nevoile sociale, spirituale, culturale, sportive etc. nu-si gasesc nici pe departe reflectarea in bugetul tarii, iar institutiile publice care ar trebui sa acopere aceste nevoi sunt si ele in suferinta financiara. Poate ca aceasta este si una din ratiunile existentei ONG-urilor, care ajung sa carpeasca niste nevoi nationale, fara sa faca din aceasta activitate profit, iar cei care se angajeaza in astfel de actiuni sa fie si ei voluntari, sa manifeste solidaritate, responsabilitate, umanism… ONG-urile adevarate incearca sa faca tot ceea ce fac atragand finantari din diverse locuri, prin diverse formule. De la donatii la sponsorizari. Inca n-au pierit oamenii generosi, care dau din mult putinul lor, intr-o maniera care sa nu fie nici jignitoare, umilitoare. Pentru realizarea unor proiecte sunt necesare sume de bani mai mari sau mai mici, dar sunt lucruri care reclama obligatoriu cheltuieli financiare. Pe fondul acestor nevoi a aparut acel mecanism numit "doi la suta", care permite o solidarizare financiara fara ca binevoitorul sa scoata nici un leu din buzunar. Doi la suta din venitul fiecarui contribuabil, persoana fizica, poate fi directionat catre o organizatie guvernamentala. Nu e mult, dar se poate aduna. Nu, vorba ceea: "spic cu spic…" Ideea e, trebuie sa recunoastem, buna. Implementarea ei da insa batai de cap, inca din start. Cel care doreste ca doi la suta din impozitul pe salariul sau sa ajunga la un ONG trebuie sa depuna o copie dupa fisa sa fiscala la organul fiscal de domiciliu, plus un formular (230), completat cu cateva date, sau chiar sa trimita prin posta documentele. Asta in conditiile in care doreste sa pastreze confidentialitatea asupra veniturilor sale. Daca nu, fiecare ONG in parte poate gestiona singur aceasta operatiune, fara sa-l mai poarte pe "cont