Intr-un articol mai vechi, Andrei Plesu spunea ca marea diferenta intre Est si Vest consta in curatenia toaletelor. Intr-un registru complementar, mizeria toaletelor noastre e poate doar o reflectie a ocazionalei mizerii a caracterului nostru. Toaletele se spala ceva mai lesne si mai des - deja o toaleta murdara a devenit o exceptie pe alocuri in Romania -, dar in registrul caracterului pare ca lucrurile stau fix pe dos. Oamenii civilizati devin din ce in ce mai rari in Romania. Nu vorbesc aici de mari trasaturi de caracter precum onoarea, corectitudinea, verticalitatea, care sunt o alta poveste trista - vorbesc pur si simplu de insidioasa nesimtire, un cuvant, in treacat fie spus, intraductibil in alte limbi, pesemne o marca a copy-rightului tipic romanesc. Bineinteles, la noi se mai pastreaza la naftalina vechile maniere, barbatii de o anumita varsta inca isi mai scot palaria cand intalnesc o doamna, ba chiar si cei mai tineri cateodata isi amintesc sa schiteze un sarut de mana. Dar nu in asta consta politetea, astea sunt doar bunele maniere ale unei lumi apuse aproape peste tot, in Est si Vest. Manierele sunt o poleiala colorata peste sabie, facuta sa ascunda ascutimea lamei, pe cand politetea adevarata este, pur si simplu, sa-ti tii sabia in teaca si sa nu o scoti nici macar atunci cand crezi ca ai dreptate si ar parea firesc sa o utilizezi. Messieurs les Anglais, tirez les premiers! Cea mai buna definitie ar fi ca politetea inseamna sa ii protejezi pe ceilalti in primul rand chiar de tine insuti, ca sa zic asa, sa eviti sa ii incomodezi cu actele tale, cu vorbele tale, cu zgomotele tale, cu mirosurile tale, cu problemele tale, cu parerile tale, pe scurt, cu prezenta ta. Asta suna de-a dreptul halucinant in Romania noastra, in care toti fac eforturi sa le fie cat mai remarcata prezenta, nu cat mai stearsa… Pentru cine a trait in strainatate, nesimtirea probabil c