* Cand v-ati rugat ultima data lui Dumnezeu? * Vi se implinesc rugaciunile? Simtiti ca Dumnezeu este alaturi de dvs.?
MARIN GHERASIM (pictor)
"Intruna ma framant: cum sa fac sa nu-L pierd pe Hristos"
La revelatia credintei m-a adus chipul transfigurat de har al tatalui meu, in usa altarului. Tata a fost toata viata lui preot la biserica Sfantul Nicolae-Bogdana din Radauti. Cand slujea in fata altarului, era alt om decat cel pe care il vedeam eu acasa. Se citea atunci pe chipul lui o expresie care era mai mult decat bunatate (el era mereu un om bun), mai mult decat dragoste pentru ceilalti (era mereu deschis si devotat celorlalti); mai mult chiar decat vocatia, chemarea de preot. Vedeam - si acum incerc sa inteleg, caci atunci, copil fiind, doar intuiam - ca se petrecea in el o transfigurare, ca traia o iluminare prin credinta adanca. Predica lui din amvon avea ceva avantat, era patruns de patosul trairii intense a Cuvantului Dumnezeiesc. Si port mereu in mine chipul tatei, in odajdiile lui stralucitoare, ca o speranta, o promisiune ca se poate ajunge in clipele fericite sa comunici direct cu Hristos, ca rugaciunea te aduce in preajma Lui si El te asculta si te indruma.
Puterea rugaciunii, trairea credintei, ma ajuta si in munca mea de pictor. Nu pot picta oricum. Inainte sa incep lucrul, ma pregatesc interior. Il implor pe Hristos sa coboare harul Sau asupra mea. Pictura e pentru mine ca o rugaciune. Construiesc si ma construiesc pictand. In clipele fericite de har, simt ca pictand, urc o treapta, imi imbunatatesc fiinta. In acele momente, pictez fara sa mai controlez totul cu ratiunea. Seara, cand arunc o ultima privire spre panza, am uneori surpriza ca am captat ceva din gandul secret, din starea pe care voiam s-o intrupez. Cele mai bune lucrari ale mele le-am facut fara sa stiu bine cum le-am facut. Proiectul imi era limpede
