Ceas adinc de seara. Antena 3. Incepe lectia de libertate. Preda omul cu laptopul, in starea lui obisnuita, de surescitare. In America, o actrita isterica a tipat intr-o emisiune tv: „Bush e un idiot! Bush e un cretin!“. Nu i s-a intimplat nimic. La Londra, cind iesea din casa, premierul Blair a fost intimpinat de cineva cu aceleasi invective. Premierul filozofeaza democratic, „Bine ca poate sa spuna aceste lucruri!“. Asa este: intr-o democratie e mai important ca poti sa strigi autoritatii mascari, pe strada ori la televizor, decit strigatul in sine. Apoi, lectia se aplica in Romania. Recoltez la intimplare cite ceva din cele spuse de profesorul de libertate despre dl Basescu: scelerat, idiot, vrednic de spitalul de nebuni, cretin, iresponsabil (cit de blind suna in context!) plus o aluzie stravezie la alcoolism.
Evident, dlui Stan nu i se intimpla nimic. Va reveni, spre deliciul telespectatorilor, si in serile urmatoare. Pentru democratia noastra e mai important ca dl Stan sa-si poata face numarul cu regularitate decit ceea ce are, in sine, de spus. Numai ca miza luptei care tulbura acum Romania nu este libertatea de exprimare. Dl Stan, dar si multi alti anti-basescieni de toate calibrele, este ingrijorat ca presedintele Basescu baga pumnul in gura presei. Sincer, mie nu mi se pare. Eu cred ca marea lupta se da pentru accesul la putere si nu pentru suprimarea presei noastre libere. Ca e libera, nu? Toti actorii prinsi in aceasta batalie generalizata - fie ca vor, fie ca nu, fie ca stiu, fie ca nu - se lupta pentru unul dintre cei citiva (putini) candidati la putere.
Care dintre ei se va aseza la butoanele Romaniei depinde de lupta mediatica ce se da acum. Nu sintem deloc in acel scenariu frumos in care unii mor pentru democratie si altii ucid pentru tiranie. Sintem exact in scenariul in care si unii, si altii vor puterea, iar lupta pentru pu
