Nu mai sunt oameni. Sunt doar numere pe o lista de asteptare, care se scurteaza pe masura ce mai moare cate un om. Aceasta este realitatea in cazul batranilor ce asteapta sa capete un loc intr-un camin, in care cineva sa le poarte de grija pana in clipa de apoi. Nu este nici macar trist, pentru ca nu exista un cuvant care sa exprime un astfel de final pentru un om ce altadata a insemnat ceva pentru semeni. Parasit de copii sau nepoti, ramas singur, dupa ce prietenii, partenerul de viata au parasit aceasta lume, omul este lasat la mila strainilor. Sunt sute, mii sau poate chiar zeci de mii de astfel de cazuri de destine sortite sa sfarseasca tragic. Nu este un cuvant exagerat, avand in vedere mizeria in care ajung sa traiasca la finalul vietii oameni ce au insemnat ceva, la un moment dat, pentru societate. Au fost profesori si au indrumat generatii intregi sau au fost medici si au salvat vieti. Indiferent de ceea ce a facut in viata, fiecare om merita o batranete linistita. Problema este ca nu toti au norocul sa fie respectati si tratati cum se cuvine de familiile lor. Multi sunt parasiti, inselati de proprii copii si dati afara din case, lasati pe drumuri, la mila strainilor. Stim cu totii ca nu sunt doar scenarii de film, sunt povesti de viata cat se poate de reale. Desi multe persoane ajunse in astfel de situatii au pensii mari, nu pot obtine loc intr-un azil, in care sa aiba un adapost si o mancare calda asigurata pentru tot restul vietii. Astfel de camine, specializate in ingrijirea persoanelor varstnice, sunt insa foarte putine in judet. De fapt, le numeri lejer pe degetele de la o mana. Ele au un numar redus de locuri, iar pentru fiecare in parte exista o lista de asteptare lunga, ce se mareste in fiecare zi. Prin urmare, sansa celor care vor sa intre la azil depinde de nesansa altor batrani. Doar in cazul in care cineva moare, se face loc in camin. De mul