„Sofia“, „înţelepciune“ în greacă, dar şi capitala Bulgariei, ajunge şi pe plaiurile noastre mioritice, cu o oarecare deplasare a sensului. „Bistro“ - cuvânt franţuzesc desemnând un local în care se servesc aperitive şi băuturi. Din combinaţia celor doi termeni rezultă Sofia bistro, un local cu un specific mai extins decât sensul numelui. Am decis să intru, însoţit de doi prieteni. Interiorul e o combinaţie de gust şi rezervă, sobrietate şi informal, mobilierul din lemn masiv contribuind la impresia de confort pe care o dau scaunele tapiţate. Cromatica e caldă, aproape intimă, combinând nuanţe închise cu lumina discretă eliberată de aplice şi candelabre. Ne-am aşezat la o masă cât de cât retrasă, pe care meniurile au apărut fără întârziere. În timp ce studiam lista preparatelor cu care avea să ne încânte bucătăria, încercam să ne facem loc printre paharele şi oliviera care închideau într-un cerc atent o lumânare. Din lipsă de spaţiu, şerveţelele lipseau. Comanda a cuprins muşchi de vită cu ciuperci la grătar, o pizza şi o porţie de pollo rollatine. Băuturile, în ordinea numerelor de pe tricou, au fost: Cabernet Sauvignon, bere şi Riesling, fiecare potrivită cu mâncarea pe care o comandasem. În aşteptarea mâncării ne-am aşezat la discuţii lungi şi diverse. Într-una dintre pauzele de fum am fost uşor distraşi de un glas copilăresc umplând încăperea mare. Imediat a apărut şi „posesoarea“, o fetiţă de aproape cinci ani care, din pasiune pentru atletism, încerca să parcurgă din ce în ce mai repede distanţa dintre „tati“ şi colţul opus. Mâncărurile au venit, nu după multă aşteptare, într-o ordine aleatorie, nicidecum toate odată, probabil datorită gradelor de dificultate ale reţetelor. Vinul a fost turnat în pahare şi a început festinul. Friptura de vită şi ciupercile tronau pe farfuria prietenului din stânga, apetisante ca înfăţişare. Vinul roşu însoţea preparatul. În